Fungi

      Regnul Fungi este un grup aparte. Diferă față de plante deoarece nu conține clorofilă. Nu au rădăcină, nici tulpină și nici flori. Dar se hrănesc cu organisme vii sau moarte, exact ca animalele.  
Cele 100,000 (în 2011 s-a estimat că există 5 milioane de fungi) de specii de fungi sunt răspândite pe tot globul, pe animale vii sau moarte, pe plante, în aer, pe sol și în apa. Foarte multe dintre acestea fiind însă atât de mici încât nu se pot observa cu ochiul liber, Ele pot supraviețui chiar și în medii extreme precum: deșert, zone cu concentrație mare de sare sau în adâncurile oceanelor. Mai nou s-a descoperit că sunt specii care există și supraviețuiesc în spațiu.
Unele specii de ciuperci rezistă la doze mari de UV și chiar la radiațiile din spațiu.
     Dacă intrați pe site-ul NASA o să vedeți că pe data de 12/07/2016 au publicat un experiment despre Creșterea și Supraviețuirea Fungilor Colorați în Spațiu.
Au vrut să vadă ce efect are o gravitație redusă și radiațiile cosmice asupra creșterii și supraviețuirii fungilor.
Acest experiment a arătat că ciupercile pot crește în interiorul navelor spațiale și chiar pot să descompună mâncare și alte materiale organice în condiții de umiditate (acest experiment a fost condus de către o echipă de cercetători din România).

      Rusia prin programul spațial MIR a descoperit o specie  de ciupercă care este complet necunoscută planetei noastre.
Ei au descoperit un strat subțire ca o pânză care acopera geamul navetei spațiale, reducând vizibiliatea. Gazda - o bacterie amestecată cu niște fungi începuse să descompună geamul din quartz și rama din titan a ferestrei.

Dar să continuăm cu lucruri mai pământești ca ne abatem de la subiect.

***

Ciupercile se împart în ciuperci superioare (bureții) si ciuperci inferioare (mucegaiul, drojdia de bere).
Ciupercile sunt foarte importante pentru ecosistem. Alături de bacterii, fungii sunt cei care descompun materialul vegetal și animal în nutrienți.

Fungii sunt folosiți în medicină, ne ajută să facem antibiotice (penicilina, imunosupresor), vitamine și tratamente anti-cancer.
Tratamentele pentru tuberculoză, sifilis și lepră se datorează fungilor.

Unele specii de ciuperci sunt folosite în China ca medicamente naturiste.
      Ganoderma lucidum - este folosit pentru vitaminizare, este considerat un remediu tradițional de peste 2000 de ani.
      Agaricus subrufescens sau ciuperca zeilor - îți întărește sistemul imunitar.

Ciupercile sunt des folosite în alimentație. Fungi din drojdie ne ajută să facem pâine, pizza etc.
Iar pentru cei care consumă băuturi alcoolice, să știți ca tot datorită drojdiilor este făcută fermentarea care produce alcoolul.
Fungii mai sunt folosiți în brânzeturi și diverse preparate din carne.

Ciupercile mai pot fi consumate direct - Agaricus bisporus.
La nivel mondial se produc circa 1,5 milioane tone ciuperci anual. Pe plan european se produce aproximativ 60% din această cantitate, adică în jur de 900.000 tone, principalele țări producătoare de ciuperci fiind Franța, Polonia, Italia și Ungaria. Dintre toate speciile de ciuperci, românii preferă specia Agaricus (Champignon), în timp ce în străinătate este mult mai apreciată specia Pleurotus

Ciupercile mai sunt folosite în agricultură ca metode de combatere și control biologic (pesticide bio). Sunt bune în combaterea căpușelor, lacustelor etc.

***

Boletus Chrysenteron. Este o specie sălbatică, descoperită de un francez, Jean Baptiste Francois Pierre Bulliard în anul 1789.
Apare în lunile V- XI în pădurile de rășinoase și foioase din toată emisfera nordică. Este o specie comestibilă dar relativ perisabilă, are un miros de fructe și gust dulceag. Este de marime medie.

Boletus subtomentosus a fost descoperită de Carl Linnaeus în 1753. Denumire populară = Buza Caprei.
În România, Basarabia și Bucovina de Nord se dezvoltă, izolat sau în grupuri, prin păduri de conifere și de foioase, în special pe mușchii de pădure, pe povârnișuri și poteci ierboase, începând din iunie până toamna târziu, în noiembrie.
Este comestibilă.
Mirosul este fructuos, unii spun „de pădure” și gustul foarte plăcut.

Boletus edulis, numit în popor hrib, hrib cenușiu sau mânătarcă.
Specimenele ajunse la maturitate deplină pot cântări aproximativ 1 kg. Este o specie care este răspândită pe toată Europa. Își au habitatul pe suprafețe dominate de arbori de stejar, pin, molid castan, mesteacăn, fag și brad. Dau roade din vară până în toamnă, după ploi abundente.
Boletus edulis este comestibil, și este considerat o ciupercă de calitate superioară ca aromă și textură. Carnea este albă, tare, cu gust ușor de alune și carne, cu miros plăcut și textură fină și cremoasă.

Tylopilus felleus în popor numit și Fierea Pădurii. Descoperită în 1788 de savantul francez Pierre Bulliard. În România și Basarabia, se dezvoltă în păduri de foioase sub fagi și stejari, de asemenea în păduri de conifere, prin luminișuri între pini și molizi, adeseori în anii umezi. În perioade secetoase apar foarte rar, din iunie până în octombrie. Cu miros delicat și gust amar.

Suillus bovinus a fost descoperită de Carl Linnaeus în 1753.
O găsești în pădurile de conifere din Europa, inclusiv în zonele subalpine. Cel mai des apare în pădurile de pin.
Este o specie comestibilă, are gust fad de aceea nu este prea apreciată de bucătari. Aroma îi este intensificată prin uscare.

Suillus luteus este o specie comună pentru toată emisfera nordică.
Este comestibilă, deși nu este foarte apreciată de către bucătari, este de obicei folosită la supe, tocane ori prăjite. Dacă nu se îndepărtează, învelișul ciupercii poate provoca indigestii.
Este o ciupercă de o calitate inferioară, dar în zone cu influență slavă sunt considerate delicatese. Nu rezistă mult timp după recoltare și nu se pretează la uscare.
Poate provoca reacții alergice sau probleme de digestie la unii oameni. Este bine să îndepărtați cuticula și piciorul ciupercii înainte de consum.
O găsesti în pădurile de conifere.

Leccinum scabrum denumită în popor burete călugăresc sau pitarcă aspră.
În România, Basarabia și Bucovina de Nord se dezvoltă întotdeauna sub mesteceni, în păduri, prin câmpii, mlaștini, solitar sau în grupuri mici, din iunie până în octombrie.
Ea este bună numai în tinerețea timpurie, fiind compactă și tare, devenind repede moale, cu miros slab, dar plăcut și gust mediu.
Acest soi nu este așa de gustos. Buretele devine repede foarte spongios și astfel nefolositor pentru bucătărie.
Această ciupercă consumată crudă, poate să genereze reacții adverse, la copii sau persoane cu un aparat digestiv sensibil. Poate provoca intoxicații ușoare de natură gastrointestinală. Astfel, ciupercile acestui soi ar trebui să fie consumate numai bine prăjite sau gătite.

Leccinum versipelle denumită în popor pitărcuță sau roniță (Transilvania). În România, Basarabia și Bucovina de Nord se dezvoltă în păduri, prin parcuri și pajiști, sub mesteceni din iunie până în octombrie.
Are miros slab și plăcut cu gust delicios. Carnea albă se oxidează, odată tăiată, spre un negru-albastru sau se înroșește.
Bureții pot fi tăiați felii și congelați sau uscați. S-a afirmat că, specia Leccinum versipelle, consumată crudă, poate să genereze reacții adverse, ba chiar intoxicații ușoare. Astfel, ea este de consumat numai prăjită sau gătită.




https://www.infoplease.com/space-fungus
https://www.nasa.gov/
https://ro.wikipedia.org

Substraturi pentru ghivece

Să începem cu începutul și să intrăm direct în treabă.

     Ghiveciul se poate pune:
1 în farfurie - pentru plantele iubitoare de apă.
2 pe picioare sau suporți înalți - pentru plante care nu suportă să băltească apa.
3 pe platforme cu roți - pentru containerele grele care trebuiesc mutate din diverse motive cum ar fi curățenie, protecție pe timpul iernii, etc.
4 direct pe pământ sau pavaj ori beton - dezavantajul este că se va murdări pavajul.

     Ghivecele trebuie să aibă neapărat orificii de scurgere pentru apă, altfel o să riscați să vi se usuce plantele. Atenție, măștile de ghivece nu sunt ghivece.
Plantele respiră și prin rădăcini nu numai prin frunze.

     La baza ghiveciului este recomandat să punem un strat de 2 - 3 cm de pietriș, sparturi de cărămidă ori cioburi de la ghivecele sparte, vă vor ajuta la drenarea apei în exces.

     Pământul din ghiveci 
    Dacă vreți să plantați copăcei sau arbuști viguroși este recomandat să folosiți un amestec de pământ.
Amestecul de pământ ar trebui să fie teorectic un mediu de cultură steril. Îl puteți face chiar dumneavoastră în curte sau pe balcon.
Se folosesc 4 părți de pământ de grădină, dar ar fi bine ca pământul să fie cernut sau curățat de impurități (pietre, rădăcini, etc.), 2 părți turbă (atenție nu fibră de cocos, nu pămînt de flori doar turbă) și 1 parte nisip, de preferat nisipul să fie dintr-acela mai grosier. Eu mai adaug o mână de îngrășământ granule, recomandat este să folosiți unul de calitate precum Osmocote, care are eliminare treptată și oferă atât macro cât și microelemente.
Mai puteți adăuga 5 g de cretă la o galeată de pământ - nu puneți cretă dacă planta nu suportă calcarul. Aceste 5 g de cretă se vor adăuga doar dacă planta este o specie care suportă un pământ calcaros.
     Dacă vreți să plantați  orice alt gen de plantă de grădină ori apartament puteți folosi un amestec de acest gen.
Sunt 2 genuri de substarturi pentru flori: unele pe bază de pământ și altele care nu conțin deloc pământ.
Cele pe bază de pământ trebuie să conțină un sol de bună calitate care este sterilizat (fără semințe de alte specii, dăunători). Mai conține turbă, nisip și îngrășământ. Acest gen de substrat are 2 mari avantaje: este mai greu... ceea ce oferă o stabilitate mai bună. Are capacitatea de a menține nutrienții.
    Variantă de substrat care nu conține pământ. Este compusă din turbă sau turbă cu nisip. Avantajul acestui fel de substrat constă în faptul că e ușor. Îl poți folosi acolo unde greutatea este un factor crucial, cum ar fi jardinierele de geam sau pe balcon.
    Opțional mai puteți să adăugați în pământul din ghiveci polimeri. Polimerii ajută la captarea apei și menținerea ei.
     Dacă vreți să sterilizați pământul de grădină ori substratul sau amestecul de pământ pe care vreți să îl folosiți la plantele de ghiveci puteți să îl puneți într-un castron și să il băgați la cuptorul cu microunde ori în cuptor. Temperaturile ridicate sterilizează substratul.

      Întotdeauna trebuie lăsat, de la marginea de sus a ghiveciului până la sol un spațiu de 1-2 cm. Acest spațiu vă va ajuta să udați plantele corespunzător și ușor, fără să murdăriți în împrejurimi.

     Dacă aveți ghiveciul în plin soare puteți folosi un strat de mulci ca să mențineți umezeala. Au apărut pe piață și ghivece care se autoirigă. Sunt mai scumpe dar dacă sunteți o persoană ocupată sau urmează să plecați în concediu este o investiție destul de bună.

Substraturi pentru plantele de ghiveci.

     Substratul pentru orhidee trebuie să permită o bună drenare și să fie ușor.  Cum ar fi scoarța de copac măcinată sau turbă grosieră. Mai puteți folosi muschiul de pământ ori rădăcinile unei ferigi moarte ca substrat pentru orhidee. Cel mai des întâlnit substrat este scoarța de copac măcinată.
    Ghivecele trebuie să permită o bună aerare a rădăcinilor și să permită drenarea apei. Băltirea la orhidee este un factor fatal.
Un alt factor important este faptul că ghiveciul trebuie să fie transparent sau să permită trecerea luminii. Rădăcinile au nevoie de lumină, nu de plin soare, doar de lumină.
     Pentru speciile de orhidee Paphiopedilum și Cymbidium se poate amesteca un substratul cu 20 - 25% mraniță de frunze și restul să fie din turbă grosieră și scoarță de copac.
Găsiți amestecuri gata facute în magazinele de specialitate.

     Dacă aveți un portocal, lămâi, măslin, palmier ori bougainvillea atunci trebuie să folosiți un substrat de plante citrice. Substratul este format din turbă, scoarță de copac și nisip în amestec cu pământul de grădină. Unele substraturi mai au în conținut si humus ori pământ de râme, compost, perlit și vermiculit.
Substratul trebuie să fie mereu  afânat. Aceste plante preferă un pământ afânat dar mai consistent decât cel de orhidee.
   3 părți de turbă, 3 părți de pământ din grădină, 1 parte scoarță de copac, 1 parte nisip, 1 parte compost și 1 parte perlit sau vermiculit.

    Ghiceviul pentru bonsai este un factor esențial, el trebuie să pemită scurgerea apei aproape instant, drenajul trebuie să fie foarte bun.
    Poți folosi un substrat anorganic precum: roci vulcanice mărunțite până la stadiul de praf,praf de piatră ponce, argilă ori lut granular. În amestec cu un substrat organic precum: scoarța, mușchi sphagnum, composturile cu granulație mare, turbă sau  resturi de frunze.
Ori pământ obișnuit pentru flori (asta în cazuri extreme și de urgență).
      Pentru bonsai cu frunze căzătoare amestecul simplu pe care îl puteți face este: 7 părți de lut granulat, 1 parte de piatră ponce, 1 parte de turbă, 1 parte de compost
      Pentru bonsai cu frunze mereu verzi amestecul este: 5 părți de lut granulat, 2 părți de piatră ponce, 2 părți de turbă, 1 parte de scoarță de copac.

       Pământul pentru cactuși și plante grase trebuie să fie poros și să se  dreneze bine.
Cel mai simplu substrat pentru astfel de plante este un amestec de 2 părți pământ și 1 parte nisip. Pământul trebuie să fie pământ de frunze, nu ne trebuie un substrat prea bogat în humus.
Un alt substrat pe care puteți să îl faceți este: 3 părți de pământ din grădină, 3 părți de pământ de frunze, 2 părți de nisip fin, 1 parte praf de cărbune de lemn, 1 parte cărămidă sfărâmată.
Cactușii și plantele suculente au nevoie de un drenaj bun, așa ca folosirea unui strat de pietriș consistent la baza ghiveciului este ceva obligatoriu.

Sere Urbane - CityFarming

     Mâncarea este un element indispensabil vietii, nu putem să progresăm sau să facem perfomanțe fără să avem ce mânca. Iar acum, mai important ca niciodată să mâncăm sănătos și proaspat este cel mai important lucru. Însă problema este că producătorii sunt în mediul rural iar cei mai mulți consumatori sunt din mediul urban. Soluția ar fi ca Primăria împreună cu administratorii de blocuri să înceapă să dea autorizații si permisiunea de a se construi  sere și solari de legume pe acoperișurile blocurilor și clădirilor.

     Zonele urbane și pre-urbane sunt zone cu o importanță crucială în ceea ce privește deservirea cu legume și zarzavat. Sunt zone care pot să alimenteze familiile cu un venit precar oferindu-le un strict necesar de legume. Poate aproviziona locatarii unui imobil cu o mancare de calitate la preturi acceptabile. În plus se pot crea afaceri locale și venituri suplimentare pentru locatarii orasului. Pentru bătrâni poate fi o sursă de activitate și miscare făcând ceva productiv pentru comunitate, totodată scutindu-și facturile de cumpărături. Majoritatea fermierilor pre-urbani care s-au apucat de o asemenea afacere sunt familii cu un venit mic, care văd în această metodă o variantă de a salva niște bani și o sursă de un venit suplimentar din vânzarea de zarzavat ori legume. Eliminând distribuitorii, transportatorii și adaosul comercial mare de la super-magazine, prețul legumelor va fi considerabil mai mic, crescând producția foarte mult prin această metodă, vor scădea și prețurile produselor derivate, de exemplu la murături sau bulion. Devenind mai accesibile.

     In Africa de Sud sunt deja 5 orașe care practică acest tip de agricultură urbană și mai vor să extindă în încă două orașe.

     Pe acoperișul unui adăpost de noapte, cu o suprafata de 650 mp. Au construit 28 de tunele acoperite care au o producție de 40 kg de spanac prospăt pe săptămână și un venit de 260 de lei (am făcut paritatea din Rand în Leu) din vânzarea surplusului la restaurantele locale. Tot pe același acoperiș se mai cultivă varză, busuioc, mărar, conopidă, broccoli și salată verde.

 
 Avantajele unui astfel de proiect

• crește securitatea asigurării hranei și poate genera venituri suplimentare participanților. 
• ajută tinerii și oamenii mai în vârstă să înceapă o mică afacere, unde să capete experiență, cunoștințe despre lumea afacerilor din domeniu agricol și de ce nu să creeze și locuri de muncă.
• un loc de munca și un venit pentru cei cu ajutor social sau șomaj. 
• un loc unde copiii pot să învețe despre agricultură și botanică făcând practic, generând mâncare pentru cantină sau venituri extra pentru școală.
• restaurantele locale se pot aproviziona foarte ușor și rapid cu legume proaspete.
• costul legumelor va scădea considerabil datorită faptului ca vor fi reduse costurile pentru transportul frigorific . 

     Grădinăritul pe acoperiș este o altă metodă de a înverzi orașul fără ca primăria să cheltuiască bani. Se înverzește orasul pe banii locatarilor, crește nivelul de trai fără ca primăria să miște un deget, Oamenii vor fi mai fericiți cu toate că ei au contribuit cu bani și muncă la acest proiect.

     Acest proiect a fost pus in aplicare de catre United Nations Food and Agriculture Organisation (UN FAO) director-general José Graziano da Silva.
     Care are ca scop să producă alimente proaspete pentru membrii comunității lui, să genereze ceva venituri  pentru participanți și să îi facă pe productori să doneze din surplus la case de copii ori bătrâni și celor nevoiași.

P.S. o să găsiți astfel de construcți în USA și Canada.

Sursă de inspirație http://www.engineeringnews.co.za

Motocultorul

      A fost inventat la începutul secolului 20. În 1910 Dr. Konrad von Meyenburg din Basel Elveţia a patentat prima variantă de motocultor. Pe 27 Februarie în 1912 compania Siemens s-a apucat de producție. În 1932 Siemens a vândut  departamentul de motocultoare lui Mr. Eberhard Bungartz din Munich, Germania care avea o fabrică de remorci.În  anul 1934 a apărut pe piața motocultorul Bungartz.
THE SIMAR Co, o companie din Elveția, a început un proiect similar în anul 1932, unde a scos mai multe variante de motocultoare. Gama varia între 2½  și 10 CP iar greutatea varia între 90 și 400 kg.
După al doilea razboi modial Italia s-a apucat să fabrice tractoare pe două roți. În 2014 Italia avea peste 15 companii care fabrica motofreze.

      Motocultorul mai este cunoscut și sub denumirea de motosapă, motofreză, motocultivator sau tractor monoax de putere mică. Este un utilaj care intră în gama de utilaje agricole.  Are un motor de mică putere  de la 3 CP până la 14 CP. De fapt de la 3 CP până la 7 CP este considerată motosapă, iar de la 5 CP până la 18 este considerart un motocultor. Majoritatea motocultoarelor au motoarele pe benzină sau motorină, pe cele cu motor electric (eu unul) nu le consider motocultoare. Are două roți care se autopropulsează pentru deplasare și este echipat cu diverse accesorii, care au sarcina de a prelucra solul. Este utilizat în principal în horticultură, grădinărit, pomicultură și viticultură și este condus, de obicei, de un singur om care merge pe jos. Mai nou este des utilizat și de firmele de amenajari spații verzi.
Motocultorul poate să împingă sau să alimenteze diverse utilaje agricole precum:

• remorcă (unele dintre ele sunt rabatabile), 
• plug (avem și plug reversibil),
• freză (mai e o variantă de freză - pentru adâncime), 
• plug pentru scoaterea cartofilor (este foarte bun ca sa scoată și pietrele mai mari din sol), 
• cositoare rotativă,  
• prășitoare,
• pompă de apă,
• rariță, 
• semănătoare, 
• dispozitiv întins folie,
• dispozitiv de mușuroire, 
• cărucior de transport,
• taăvălug,
• lamă de zăpadă (găsiți și lanțuri pentru roți ca să nu patineze), 
• mașină de tuns iarba,
• tocător resturi vegetale,
• freză de șanț, 
• dispozitiv de acoperit șanțul, 
• bară pentru ierbicidat cu atomizor si cisterna
• freză de zăpadă
• tocător de vegetație
• mașină de plantat răsaduri

Alegeți bine tipul de motocultor.

      Motocultor tip hobby. Acest tip de motocultor foloseste o transmisie tip roată melcată. Lățimea frezei este una mică, 60 - 80 cm iar adâncimea maximă de lucru este de 20 cm. Suprafața maximă lucrată este de 5000 mp.

      Motocultorul semiprofesional. Transmisia este pe lanț și are și cutie de viteză pentru a proporționa optim puterea. Avantajul cutei de viteze ne este arătat când folosim plugul, și băgăm motocultorul în treapta a 2 ca să economisim combustibil. Freza cu care este echipat este între 80 - 100cm. În timpul lucrului freza poate ajunge la o adâncime de lucru de 24 cm. Se poate lucra cu el suprafețe de până la 10.000 mp.

      Motocultorul profesional. Transmisia este mult mai complexă, un fel de pinioane conice. 

Adâncimea de lucru a frezelor este de 30 cm iar lățimea variază între 100 - 150 cm. Greutatea lui este de 80 kg, cu cât este mai greu cu atât are o aderență mai mare și îi crește performața. Poți lucra cu el ușor suprafețe mai mari de 1 hectar.

      Anumite aspecte minore de care ar trebui să țineți cont:

Mânerele ergonomice, poate vi se pare o prostie, dar dacă lucrați mult cu un motocultor acest mic detaliu face o mare diferență, credeți-mă. 

Reglajul pe înălțime al mânerelor - oamenii au diverse înălțimi așa ca un mâner care nu se poate regla o să creeze un disconfort în timpul lucrului.

Reglarea înălțimii și a lățimii de lucru, vă asigură că lucrați cât vă trebui, la ce nivel aveți nevoie.

am tras cu ochiul pe: https://www.electroclub.ro/cel-mai-bun-motocultor/

Cum se tunde gazonul, corect!

     Cel mai important lucru când vine vorba de tuns iarba este regulalitatea. Adică să fie tuns la același interval de timp. Din vasta mea experiență (peste 150 de grădini/lună), vă pot zice că se observă diferențe între grădinile unde iarba este tunsă regulat și cele care sunt tunse haotic.
     Din păcate nu vă pot spune care este perioada și frecvența optimă de tuns, deoarece acest element este influențat direct de tipul de gazon pe care îl aveți , de umiditate și de climă. Dacă aveți un gazon cu o creștere lentă este normal să tundeți la un interval de timp mai mare decat vecinul care are un gazon cu o creștere rapidă.

În stânga am folosit o lama ascuțită iar în dreapta am folosit o lamă tocită

     Intervalul este influențat și de către climă: iarna se tunde doar dacă este o vreme blandă. Și gazonul a crescut. Eu unul, nu am tuns niciodată în lunile Decembrie și Ianuarie. În Februarie au mai fost dăți când am fost nevoit să tund, deoarece vremea era frumoasă iar gazonul era destul de mare. În plus aceată operațiune, este o sursă de venit într-o perioadă moartă pentru cei care lucrează în domeniu. În lunile Martie, Aprilie, Mai (primăvara) peluza are cea mai mare creștere. Acum este momentul să tundem din plin. Se poate tunde de la o dată pe saptămână până la de două ori pe săptămână. Iunie, Iulie se tunde 1/săptămână iar în August datorită vremii caniculare se poate tunde și de trei ori pe lună. Tunsul este totuși considerat un factor de stres pentru gazon, dacă în perioada caniculară gazonul nu este mare, se poate tunde chiar și mai rar, cum ar fi o dată la două săptămâni.
Iar toamna reprezentată de către lunile: Septembrie, Octombrie și Noiembrie se folosește programul de primăvară.
     Cea mai simplă și folosită metodă (foarte eficientă), este să tundem o dată pe săptămână pe parcusrul întregului an (exclus iarna). Prin tundere, prelungim viața peluzei, prin tăierea frecventă a ierbii nu lasăm planta de gazon să facă semințe forțând astfel îndesirea (înfrățirea) deoarece prin tăierea gazonului apar lăstari noi.

Reguli de tundere a gazonului

1 Schimbați mereu sensul de tundere.
2 Nu tundeți când solul sau gazonul este ud.
3 Mașina de tuns trebuie să aibă mereu cele 4 roți la același nivel.
4 Mai întâi se taie marginile apoi se tunde peluza.
5 Întotdeauna se încalecă marginea tunderi anterioare.
6 Aplicați o dată pe lună un îngrășământ foliar.
7 Lama mașinii de tuns trebuie să fie foarte bine ascuțită.
8 De fiecare dată când tundeți și vedeți o buruiană jumuliți-o.
9 Încercați pe cât posibil să tundeți dimineața sau seara dacă este o perioadă caniculară.
10 Opriți sistemul de irigat în dimineața când vreți să tundeți și în seara de după.
11 În zonele de umbră puteți lăsa gazonul un pic mai mare.
12 Pe suprafețe mici dacă vreți și dacă aveți timp este mai indicat să folosiți foarfecele de tăiat gazon.

      Înălțimea tunderii gazonului este în medie 3-5 cm primăvara-toamnă  și 5-7 cm vara.
Prima tundere a gazonului după plantare se face la 6 - 8 când firul ierbii are o înălțime de circa 10 cm. Gazonul în parcuri se tunde la 4 cm de la o înălțime maximă de 7 cm. Gazonul pentru locul de joacă trebuie tuns la înălțimea de 4 cm de la un maxim de 6 cm. Terenurile de sport se tund la 3 cm de la un maxim de 4 cm.
Grădinarii sunt împărțiți în două tabere: cei care strâng iarba tăiată și cei care o lasă pe teren (mulching).

      Mulching-ul este o metodă care folosește iarbă tăiată, ca fertilizant pentru gazonul deja existent. Este o metodă ecologică care aduce aportul de elemente nutritive pentru gazonul dumneavoastra, prin faptul că iarba cosită este descompusă. Dacă vreți să folosiți această metodă aveți 2 variante:
1 Să tundeți foarte des, din 2 în 2 zile sau din 3 în 3 zile.
2 Sau să faceți o investiție într-o mașină de tuns care este special concepută pentru așa ceva.
Puteți folosi metoda de tundere cu mulchire vara când gazonul se usucă foarte repede. Mulching-ul este o metodă ecologică de a vă fertiliza gradină, doar că are niște mici dezavantaje: nu are un aspect foarte palcut, iar primăvara și toamna sunt riscuri de îmbolnavire.
     Eu sunt adeptul metodei care strânge iarba, este mult mai rapidă, mai simplă și are un aspect mult mai placut. Sunt o grămadă de mașini de tuns iarba care au container de colectare.

      În cazul în care aveți de a face cu un gazon care este f.f.foarte mare va recomand următoarea metodă care vă va salva mașina de tuns și gazonul. Mai întâi reglați mașina de tuns la cea mai mare treaptă posibilă și executați tunsoarea. Apoi va trebui să aveți răbdare 3-4 zile, după care puteți  tunde lă înălțimea dorită (între 3 și 7 cm), deoarece o tăiere drastică va afecta sănătatea gazonului.