Să valorificam tot potențialul ciupercilor

Toată lumea mănâncă ciuperci. Însă problema este faptul ca toți cultivatorii sau aproape toți care se ocupă cu administrarea și cultivarea ciupercilor - toți folosesc aceleași 5 - specii.
Lume! Treziți-vă! Sunt în lume 100.000 de specii, iar noi cultivăm și valorificăm doar 5, maxim 10 specii.
Horticultori, agricultori și antreprenori, haideți să ne punem mintea la contribuție și să evoluăm. Să progresăm. De ce să cultivăm ciuperci champignon? Când putem să cultivăm o grămadă de alte specii care sunt mai deosebite, mai rare sau mai speciale.
Și să nu vă aud că nu producem/cultivăm pentru că nu se caută sau nu se consumă. 1 Nu ai de unde să știi dacă se caută sau nu până nu încerci. 2 Gustul oamenilor se mai schimbă... ce nu se cerea acum 2 ani poate să fie la mare căutare în 3 luni. 3 Cu atâtea restaurante de prestigiu este imposibil să nu ai clienți care să cumpere specii mai deosebite/mai rare.
Hai să ne apucăm de treabă...

     Panellus stipticus - este o specie destul de răspândită. Crește pe bușteni și trunchiuri căzute, de copaci (în stare de putrefacție). Preferă speciile de fag, stejar, mesteacăn.
      Dacă vreți s-o cultivați pentru consum, trebuie să știți că gustul a fost descris ca: acid, acru, amar. Este comestibilă, nu este o specie otrăvitoare.
 Dar o puteți cultiva pentru proprietățile ei medicinale. Oprește sângerarea - îngroașă sângele. În medicina Chinezească este folosită pe post de purgativ.
      Această specie mai are 2 caracteristici interesante. Sunt bioluminescente (luminează noaptea) și sunt folosite în bioremedierea terenurilor și apelor contaminate cu poluanți organici și pentru transformarea deșeurilor industriale bogate în polifenoli toxici.

      Pleurotus ostreatus -  cunoscută în popor ca Păstrăvul de fag, Negrișori sau Buretele negru de fag.
      A fost cultivată intens în timpul Primului Război Mondial de către Germania (ca sursă de subzistență). Iar acum este a doua specie cultivată și comercializată din lume.
      Este comestibilă - are gust și miros  plăcut. Gustul este asemănător cu cel de păstrăv.
Este considerată și medicinală  - ajută la scăderea colesterolului.
      Este folosită și în domeniul industrial - are capacitatea de a recicla unele reziduri petroliere.
      Apare în perioada Octombrie - Ianuarie, pe trunchiurile de fag care sunt în stare de descompunere.
Mai multe idei despre cum puteți valorifica această specie pe domeniul industrial aflați aruncând un ochi pe următorul site: https://ecovativedesign.com/.


   
    Hygrophorus chrysodon. O specie care este comestibilă (are un gust fad). Apare din  vară până toamna târziu. O găsim în pădurile de conifere amestecate.
     Este o altă specie care merge promovata și cultivată. O putem folosi la construirea unui terrarium sau pentru consum. Faptul că gustul este fad poate să fie un avantaj - nu toată lumea este îndrăgostită de gustul de ciuperci....


     Hygrocybe psittacina - din 2013 a fost redenumită Gliophorus psittacinus. Popular cunoscută ca: Băloasa papagal.
     Apare în perioada Mai - Octombrie. În luminișurile din pădurile de foioase sau conifere, pe pajiști și pășuni în zona de munte.
     Este comestibilă. Nu are o valoare culinară deosebită, este măruntă și are un aspect bălos. Nu se recomandă consumul excesiv (maxim 20 de bucăți). Dacă depășiți această cantitate există riscul să apară tulburări gastrointestinale.
     Se folosește în mâncăruri unde ciuperca este umplută.
     Este un bun indicator pentru terenurile cu sol de calitate. Apare pe solurile care au stat nederanjate mai mulți ani la rând. Este o specie pe cale de dispariție datorită degradării habitatelor.
Ceea ce este deosebit la această specie este faptul că își schimbă culoarea: la tinerețe este de culoare verde, apoi devine galbenă iar la bătrânețe devine portocalie.

     Hygrocyble conica - Băloasa conică, Pălăria vrăjitoarei.
Este o ciupercă gălbui - portocaliu - roșiatică iar la bătrânețe se decolorează în negru.
      Apare în perioada Mai - Octombrie pe pajiști, pășuni, luminișuri de la deal și la munte, în păduri de foioase și conifere. Apare în iarba bine umbrită, umedă și sălbatică.
Este comestibilă, dar nu are un gust distinctiv. Dezavantajele culinare sunt: este foarte mică, are aspect bălos, oxidează rapid.

Amanita rubescens -  Cunoscută în popor sub denumirea de Cucul sau Plopenchi. Are un gust plăcut și aromat, Este foarte gustoasă. Mirosul este unul plăcut. Este comestibilă sub o singură formă ... trebuie tratată termic.  Adică opărită (fiartă mult timp, cu aruncarea apei după fierbere).Carnea este albă și fragetă, se oxidează rapid sub acțiunea aerului. Apare din Iunie până în Octombrie în pădurile mixte de foioase cu conifere la deal și munte.

Amanita fulva - este comestibilă dar nu foarte apreciată. A nu se consuma crudă deoarece este toxică. Se fierbe mult timp cu aruncarea apei după fierbere.

Apare frecvent în pădurile de foioase și de conifere. În lunile: Iulie - Octombrie. 

Preferă stejarul, mesteacănul, molidul, pinul și castanul.

Russula nigricans - cunoscută popular ca Vinețica negricioasă sau ca Vinețica cănită. Este o specie comestibilă, cu o textură tare. Gustul este ușor amar  iar în timp devine iute (cu cât ciuperca este mai bătrână cu atât devine mai picantă ). Apare în perioada Iunie - Noiembrie. În pădurile de foioase și conifere de la deal și de la munte.




Russula ochroleuca- apare pe la jumătatea verii și ține până la începutul iernii (August - Noiembrie). Este una dintre cele mai comune specii din familia Russula.
O găsiți în pădurile de conifere sau în pădurile de foioase. Gustul este variabil - de la ușor iute la picant (în funcție de vârsta ciupercii).

Russula claroflava - o găsim pe lângă un mesteacăn sau plop în locuri umede unde apa băltește (lacuri sau iazuri).  Este o specie comestibilă și gustoasă ( câteodată este ușor picantă). Apare din vară până toamnă (Iulie - Octombrie) dar se mai întâmplă s-o vedem și în primăvară.

Russula fellea- este o specie pe care o găsim în pădurile de fag și molid. Apare în perioada August - Octombrie. Este comestibilă dar are un gust acru-picant, ceea ce o face să nu fie căutată. Un caracter al speciei este faptul că miroase puternic a frunze de mușcate sau de mere gătite.


     Macrolepiota procera - Cunoscută în popor sub denumirea de Pălăria Șarpelui  sau Ciuperca Umbrelă.
      Apare oriunde prin iarbă, păduri de foioase, păduri de rășinoase, grădini, parcuri, pe marginea drumurilor, pe lunci. În perioada Iulie - Noiembrie.
      Este o delicatesă. Se consumă doar pălăria, care este moale și elastică. Are un gust dulceag.
       Nu se recomandă consumul în stare crudă - poate provoca intoxicații.
O companie de unde puteți cumpăra acest produs și multe alte soiuri de ciuperci pentru producție este: http://www.shii-take.de/irw_lang.454e47.page.534e5f486f6d65.html.

Cystoderma amianthium.
     Apare prin pășuni și pe la marginile pădurilor, pe țărmuri și chiar pe marginea mlaștinilor. O găsim oriunde avem iarbă și umezeală. O putem descoperi pe lângă mușchi și salcii. Când apare poate arăta sub forma unui cerc de dimensiuni mari format din mai multe ciuperci.
     O găsim vara și toamna. Este intolerantă la poluare. O puteți folosi ca un indicator al calității mediului. Poate să își facă prezența în parcuri și peluze unde nu au fost folosite îngrășăminte și erbicide.
     Sunt comestibile dar nu au un gust semnificativ. Au un miros de pământ.

Armillaria mellea - Ghebe sau Halimas.
     Sunt niște ciuperci parazite care pot provoca mari daune pădurilor de conifere/foioase și livezilor cu pomi fructiferi.
     Sunt comestibile. Au mirosul specific de ciupercă iar gustul este unul ușor dulceag (alți autori spun ca seamănă la gust cu nucile).
     Se consumă doar pălăria care este fragedă.
     Nu se consumă în stare crudă. Pot provoca reacții alergice - tulburări de stomac. Se recomandă o fierbere de cel puțin 20 de minute. După fierbere se va arunca apa.
     Apar în perioada Septembrie - Noiembrie.
     Le găsim pe cireș cel mai frecvent. Dar apar și în pădurile de foioase sau rășinoase ori în culturile de pomi fructiferi.
     Evitați culegerea lor de pe salcâm și castan -  ciupercile au un gust mai amărui.

Oudemansiella mucida - Ciuperca de porțelan.
     O găsim pe lemnul mort, de fag. În perioada Iulie - Octombrie.
     Este comestibilă doar după ce îndepărtăm (spălam) glutenul ce o acoperă.
     Are un gust bun.


Marasmius oreades - Buretele de rouă
     Este o ciupercă foarte apreciată datorită gustului ei deosebit. Este gustul dulceag, cu o ușoară aromă de nucă.
Apare în perioada Mai - Octombrie. Pe pășunile de la deal și munte unde sunt crescute animale precum cai și bovine.

Ciupercile de mai sus sunt doar o mică parte din câte specii sunt și câte puteți să cultivați
Putem folosi o gama largă de ciuperci deosebite pe care să le creștem în acvarii. Așa cum se plătește vizita pentru, pești în acvariu, sunt convins că oamenii ar plăti să vadă niște ciuperci deosebite, interesante sau frumoase.

 

 

Fungi

      Regnul Fungi este un grup aparte. Diferă față de plante deoarece nu conține clorofilă. Nu au rădăcină, nici tulpină și nici flori. Dar se hrănesc cu organisme vii sau moarte, exact ca animalele.  
Cele 100,000 (în 2011 s-a estimat că există 5 milioane de fungi) de specii de fungi sunt răspândite pe tot globul, pe animale vii sau moarte, pe plante, în aer, pe sol și în apa. Foarte multe dintre acestea fiind însă atât de mici încât nu se pot observa cu ochiul liber, Ele pot supraviețui chiar și în medii extreme precum: deșert, zone cu concentrație mare de sare sau în adâncurile oceanelor. Mai nou s-a descoperit că sunt specii care există și supraviețuiesc în spațiu.
Unele specii de ciuperci rezistă la doze mari de UV și chiar la radiațiile din spațiu.
     Dacă intrați pe site-ul NASA o să vedeți că pe data de 12/07/2016 au publicat un experiment despre Creșterea și Supraviețuirea Fungilor Colorați în Spațiu.
Au vrut să vadă ce efect are o gravitație redusă și radiațiile cosmice asupra creșterii și supraviețuirii fungilor.
Acest experiment a arătat că ciupercile pot crește în interiorul navelor spațiale și chiar pot să descompună mâncare și alte materiale organice în condiții de umiditate (acest experiment a fost condus de către o echipă de cercetători din România).

      Rusia prin programul spațial MIR a descoperit o specie  de ciupercă care este complet necunoscută planetei noastre.
Ei au descoperit un strat subțire ca o pânză care acopera geamul navetei spațiale, reducând vizibiliatea. Gazda - o bacterie amestecată cu niște fungi începuse să descompună geamul din quartz și rama din titan a ferestrei.

Dar să continuăm cu lucruri mai pământești ca ne abatem de la subiect.

***

Ciupercile se împart în ciuperci superioare (bureții) si ciuperci inferioare (mucegaiul, drojdia de bere).
Ciupercile sunt foarte importante pentru ecosistem. Alături de bacterii, fungii sunt cei care descompun materialul vegetal și animal în nutrienți.

Fungii sunt folosiți în medicină, ne ajută să facem antibiotice (penicilina, imunosupresor), vitamine și tratamente anti-cancer.
Tratamentele pentru tuberculoză, sifilis și lepră se datorează fungilor.

Unele specii de ciuperci sunt folosite în China ca medicamente naturiste.
      Ganoderma lucidum - este folosit pentru vitaminizare, este considerat un remediu tradițional de peste 2000 de ani.
      Agaricus subrufescens sau ciuperca zeilor - îți întărește sistemul imunitar.

Ciupercile sunt des folosite în alimentație. Fungi din drojdie ne ajută să facem pâine, pizza etc.
Iar pentru cei care consumă băuturi alcoolice, să știți ca tot datorită drojdiilor este făcută fermentarea care produce alcoolul.
Fungii mai sunt folosiți în brânzeturi și diverse preparate din carne.

Ciupercile mai pot fi consumate direct - Agaricus bisporus.
La nivel mondial se produc circa 1,5 milioane tone ciuperci anual. Pe plan european se produce aproximativ 60% din această cantitate, adică în jur de 900.000 tone, principalele țări producătoare de ciuperci fiind Franța, Polonia, Italia și Ungaria. Dintre toate speciile de ciuperci, românii preferă specia Agaricus (Champignon), în timp ce în străinătate este mult mai apreciată specia Pleurotus

Ciupercile mai sunt folosite în agricultură ca metode de combatere și control biologic (pesticide bio). Sunt bune în combaterea căpușelor, lacustelor etc.

***

Boletus Chrysenteron. Este o specie sălbatică, descoperită de un francez, Jean Baptiste Francois Pierre Bulliard în anul 1789.
Apare în lunile V- XI în pădurile de rășinoase și foioase din toată emisfera nordică. Este o specie comestibilă dar relativ perisabilă, are un miros de fructe și gust dulceag. Este de marime medie.

Boletus subtomentosus a fost descoperită de Carl Linnaeus în 1753. Denumire populară = Buza Caprei.
În România, Basarabia și Bucovina de Nord se dezvoltă, izolat sau în grupuri, prin păduri de conifere și de foioase, în special pe mușchii de pădure, pe povârnișuri și poteci ierboase, începând din iunie până toamna târziu, în noiembrie.
Este comestibilă.
Mirosul este fructuos, unii spun „de pădure” și gustul foarte plăcut.

Boletus edulis, numit în popor hrib, hrib cenușiu sau mânătarcă.
Specimenele ajunse la maturitate deplină pot cântări aproximativ 1 kg. Este o specie care este răspândită pe toată Europa. Își au habitatul pe suprafețe dominate de arbori de stejar, pin, molid castan, mesteacăn, fag și brad. Dau roade din vară până în toamnă, după ploi abundente.
Boletus edulis este comestibil, și este considerat o ciupercă de calitate superioară ca aromă și textură. Carnea este albă, tare, cu gust ușor de alune și carne, cu miros plăcut și textură fină și cremoasă.

Tylopilus felleus în popor numit și Fierea Pădurii. Descoperită în 1788 de savantul francez Pierre Bulliard. În România și Basarabia, se dezvoltă în păduri de foioase sub fagi și stejari, de asemenea în păduri de conifere, prin luminișuri între pini și molizi, adeseori în anii umezi. În perioade secetoase apar foarte rar, din iunie până în octombrie. Cu miros delicat și gust amar.

Suillus bovinus a fost descoperită de Carl Linnaeus în 1753.
O găsești în pădurile de conifere din Europa, inclusiv în zonele subalpine. Cel mai des apare în pădurile de pin.
Este o specie comestibilă, are gust fad de aceea nu este prea apreciată de bucătari. Aroma îi este intensificată prin uscare.

Suillus luteus este o specie comună pentru toată emisfera nordică.
Este comestibilă, deși nu este foarte apreciată de către bucătari, este de obicei folosită la supe, tocane ori prăjite. Dacă nu se îndepărtează, învelișul ciupercii poate provoca indigestii.
Este o ciupercă de o calitate inferioară, dar în zone cu influență slavă sunt considerate delicatese. Nu rezistă mult timp după recoltare și nu se pretează la uscare.
Poate provoca reacții alergice sau probleme de digestie la unii oameni. Este bine să îndepărtați cuticula și piciorul ciupercii înainte de consum.
O găsesti în pădurile de conifere.

Leccinum scabrum denumită în popor burete călugăresc sau pitarcă aspră.
În România, Basarabia și Bucovina de Nord se dezvoltă întotdeauna sub mesteceni, în păduri, prin câmpii, mlaștini, solitar sau în grupuri mici, din iunie până în octombrie.
Ea este bună numai în tinerețea timpurie, fiind compactă și tare, devenind repede moale, cu miros slab, dar plăcut și gust mediu.
Acest soi nu este așa de gustos. Buretele devine repede foarte spongios și astfel nefolositor pentru bucătărie.
Această ciupercă consumată crudă, poate să genereze reacții adverse, la copii sau persoane cu un aparat digestiv sensibil. Poate provoca intoxicații ușoare de natură gastrointestinală. Astfel, ciupercile acestui soi ar trebui să fie consumate numai bine prăjite sau gătite.

Leccinum versipelle denumită în popor pitărcuță sau roniță (Transilvania). În România, Basarabia și Bucovina de Nord se dezvoltă în păduri, prin parcuri și pajiști, sub mesteceni din iunie până în octombrie.
Are miros slab și plăcut cu gust delicios. Carnea albă se oxidează, odată tăiată, spre un negru-albastru sau se înroșește.
Bureții pot fi tăiați felii și congelați sau uscați. S-a afirmat că, specia Leccinum versipelle, consumată crudă, poate să genereze reacții adverse, ba chiar intoxicații ușoare. Astfel, ea este de consumat numai prăjită sau gătită.




https://www.infoplease.com/space-fungus
https://www.nasa.gov/
https://ro.wikipedia.org