Să valorificam tot potențialul ciupercilor

Toată lumea mănâncă ciuperci. Însă problema este faptul ca toți cultivatorii sau aproape toți care se ocupă cu administrarea și cultivarea ciupercilor - toți folosesc aceleași 5 - specii.
Lume! Treziți-vă! Sunt în lume 100.000 de specii, iar noi cultivăm și valorificăm doar 5, maxim 10 specii.
Horticultori, agricultori și antreprenori, haideți să ne punem mintea la contribuție și să evoluăm. Să progresăm. De ce să cultivăm ciuperci champignon? Când putem să cultivăm o grămadă de alte specii care sunt mai deosebite, mai rare sau mai speciale.
Și să nu vă aud că nu producem/cultivăm pentru că nu se caută sau nu se consumă. 1 Nu ai de unde să știi dacă se caută sau nu până nu încerci. 2 Gustul oamenilor se mai schimbă... ce nu se cerea acum 2 ani poate să fie la mare căutare în 3 luni. 3 Cu atâtea restaurante de prestigiu este imposibil să nu ai clienți care să cumpere specii mai deosebite/mai rare.
Hai să ne apucăm de treabă...

     Panellus stipticus - este o specie destul de răspândită. Crește pe bușteni și trunchiuri căzute, de copaci (în stare de putrefacție). Preferă speciile de fag, stejar, mesteacăn.
      Dacă vreți s-o cultivați pentru consum, trebuie să știți că gustul a fost descris ca: acid, acru, amar. Este comestibilă, nu este o specie otrăvitoare.
 Dar o puteți cultiva pentru proprietățile ei medicinale. Oprește sângerarea - îngroașă sângele. În medicina Chinezească este folosită pe post de purgativ.
      Această specie mai are 2 caracteristici interesante. Sunt bioluminescente (luminează noaptea) și sunt folosite în bioremedierea terenurilor și apelor contaminate cu poluanți organici și pentru transformarea deșeurilor industriale bogate în polifenoli toxici.

      Pleurotus ostreatus -  cunoscută în popor ca Păstrăvul de fag, Negrișori sau Buretele negru de fag.
      A fost cultivată intens în timpul Primului Război Mondial de către Germania (ca sursă de subzistență). Iar acum este a doua specie cultivată și comercializată din lume.
      Este comestibilă - are gust și miros  plăcut. Gustul este asemănător cu cel de păstrăv.
Este considerată și medicinală  - ajută la scăderea colesterolului.
      Este folosită și în domeniul industrial - are capacitatea de a recicla unele reziduri petroliere.
      Apare în perioada Octombrie - Ianuarie, pe trunchiurile de fag care sunt în stare de descompunere.
Mai multe idei despre cum puteți valorifica această specie pe domeniul industrial aflați aruncând un ochi pe următorul site: https://ecovativedesign.com/.


   
    Hygrophorus chrysodon. O specie care este comestibilă (are un gust fad). Apare din  vară până toamna târziu. O găsim în pădurile de conifere amestecate.
     Este o altă specie care merge promovata și cultivată. O putem folosi la construirea unui terrarium sau pentru consum. Faptul că gustul este fad poate să fie un avantaj - nu toată lumea este îndrăgostită de gustul de ciuperci....


     Hygrocybe psittacina - din 2013 a fost redenumită Gliophorus psittacinus. Popular cunoscută ca: Băloasa papagal.
     Apare în perioada Mai - Octombrie. În luminișurile din pădurile de foioase sau conifere, pe pajiști și pășuni în zona de munte.
     Este comestibilă. Nu are o valoare culinară deosebită, este măruntă și are un aspect bălos. Nu se recomandă consumul excesiv (maxim 20 de bucăți). Dacă depășiți această cantitate există riscul să apară tulburări gastrointestinale.
     Se folosește în mâncăruri unde ciuperca este umplută.
     Este un bun indicator pentru terenurile cu sol de calitate. Apare pe solurile care au stat nederanjate mai mulți ani la rând. Este o specie pe cale de dispariție datorită degradării habitatelor.
Ceea ce este deosebit la această specie este faptul că își schimbă culoarea: la tinerețe este de culoare verde, apoi devine galbenă iar la bătrânețe devine portocalie.

     Hygrocyble conica - Băloasa conică, Pălăria vrăjitoarei.
Este o ciupercă gălbui - portocaliu - roșiatică iar la bătrânețe se decolorează în negru.
      Apare în perioada Mai - Octombrie pe pajiști, pășuni, luminișuri de la deal și la munte, în păduri de foioase și conifere. Apare în iarba bine umbrită, umedă și sălbatică.
Este comestibilă, dar nu are un gust distinctiv. Dezavantajele culinare sunt: este foarte mică, are aspect bălos, oxidează rapid.

Amanita rubescens -  Cunoscută în popor sub denumirea de Cucul sau Plopenchi. Are un gust plăcut și aromat, Este foarte gustoasă. Mirosul este unul plăcut. Este comestibilă sub o singură formă ... trebuie tratată termic.  Adică opărită (fiartă mult timp, cu aruncarea apei după fierbere).Carnea este albă și fragetă, se oxidează rapid sub acțiunea aerului. Apare din Iunie până în Octombrie în pădurile mixte de foioase cu conifere la deal și munte.

Amanita fulva - este comestibilă dar nu foarte apreciată. A nu se consuma crudă deoarece este toxică. Se fierbe mult timp cu aruncarea apei după fierbere.

Apare frecvent în pădurile de foioase și de conifere. În lunile: Iulie - Octombrie. 

Preferă stejarul, mesteacănul, molidul, pinul și castanul.

Russula nigricans - cunoscută popular ca Vinețica negricioasă sau ca Vinețica cănită. Este o specie comestibilă, cu o textură tare. Gustul este ușor amar  iar în timp devine iute (cu cât ciuperca este mai bătrână cu atât devine mai picantă ). Apare în perioada Iunie - Noiembrie. În pădurile de foioase și conifere de la deal și de la munte.




Russula ochroleuca- apare pe la jumătatea verii și ține până la începutul iernii (August - Noiembrie). Este una dintre cele mai comune specii din familia Russula.
O găsiți în pădurile de conifere sau în pădurile de foioase. Gustul este variabil - de la ușor iute la picant (în funcție de vârsta ciupercii).

Russula claroflava - o găsim pe lângă un mesteacăn sau plop în locuri umede unde apa băltește (lacuri sau iazuri).  Este o specie comestibilă și gustoasă ( câteodată este ușor picantă). Apare din vară până toamnă (Iulie - Octombrie) dar se mai întâmplă s-o vedem și în primăvară.

Russula fellea- este o specie pe care o găsim în pădurile de fag și molid. Apare în perioada August - Octombrie. Este comestibilă dar are un gust acru-picant, ceea ce o face să nu fie căutată. Un caracter al speciei este faptul că miroase puternic a frunze de mușcate sau de mere gătite.


     Macrolepiota procera - Cunoscută în popor sub denumirea de Pălăria Șarpelui  sau Ciuperca Umbrelă.
      Apare oriunde prin iarbă, păduri de foioase, păduri de rășinoase, grădini, parcuri, pe marginea drumurilor, pe lunci. În perioada Iulie - Noiembrie.
      Este o delicatesă. Se consumă doar pălăria, care este moale și elastică. Are un gust dulceag.
       Nu se recomandă consumul în stare crudă - poate provoca intoxicații.
O companie de unde puteți cumpăra acest produs și multe alte soiuri de ciuperci pentru producție este: http://www.shii-take.de/irw_lang.454e47.page.534e5f486f6d65.html.

Cystoderma amianthium.
     Apare prin pășuni și pe la marginile pădurilor, pe țărmuri și chiar pe marginea mlaștinilor. O găsim oriunde avem iarbă și umezeală. O putem descoperi pe lângă mușchi și salcii. Când apare poate arăta sub forma unui cerc de dimensiuni mari format din mai multe ciuperci.
     O găsim vara și toamna. Este intolerantă la poluare. O puteți folosi ca un indicator al calității mediului. Poate să își facă prezența în parcuri și peluze unde nu au fost folosite îngrășăminte și erbicide.
     Sunt comestibile dar nu au un gust semnificativ. Au un miros de pământ.

Armillaria mellea - Ghebe sau Halimas.
     Sunt niște ciuperci parazite care pot provoca mari daune pădurilor de conifere/foioase și livezilor cu pomi fructiferi.
     Sunt comestibile. Au mirosul specific de ciupercă iar gustul este unul ușor dulceag (alți autori spun ca seamănă la gust cu nucile).
     Se consumă doar pălăria care este fragedă.
     Nu se consumă în stare crudă. Pot provoca reacții alergice - tulburări de stomac. Se recomandă o fierbere de cel puțin 20 de minute. După fierbere se va arunca apa.
     Apar în perioada Septembrie - Noiembrie.
     Le găsim pe cireș cel mai frecvent. Dar apar și în pădurile de foioase sau rășinoase ori în culturile de pomi fructiferi.
     Evitați culegerea lor de pe salcâm și castan -  ciupercile au un gust mai amărui.

Oudemansiella mucida - Ciuperca de porțelan.
     O găsim pe lemnul mort, de fag. În perioada Iulie - Octombrie.
     Este comestibilă doar după ce îndepărtăm (spălam) glutenul ce o acoperă.
     Are un gust bun.


Marasmius oreades - Buretele de rouă
     Este o ciupercă foarte apreciată datorită gustului ei deosebit. Este gustul dulceag, cu o ușoară aromă de nucă.
Apare în perioada Mai - Octombrie. Pe pășunile de la deal și munte unde sunt crescute animale precum cai și bovine.

Ciupercile de mai sus sunt doar o mică parte din câte specii sunt și câte puteți să cultivați
Putem folosi o gama largă de ciuperci deosebite pe care să le creștem în acvarii. Așa cum se plătește vizita pentru, pești în acvariu, sunt convins că oamenii ar plăti să vadă niște ciuperci deosebite, interesante sau frumoase.