Evoluția climatică

Am descoperit pe net acest video.
Mie mi se pare foarte interesant.
Am zis să îl postez ca să îl vedeți și voi.
Sper să vă placă.

Aici l-am găsit: https://twitter.com/anttilip

Tăierea plantelor - concept

       Dacă vreți să aveți succes în afacerea dumneavoastră (din domeniul agricol sau horticol) trebuie să stăpâniți foarte bine tehnicile de tăiere a plantelor.  Aceste tăieri sunt o sursă constantă de făcut bani. Primăvara devreme sunteți deja pe teren cu foarfeca în mână făcând bani. Iar toamna târziu când plouă și nu puteți să faceți întrețineri, scoateți foarfeca din buzunar și apucați-vă de tăiat plante.
       Pentru a fi un bun tehnician sau inginer horticol această abilitate este una foarte importantă, deoarece este a doua chestie pe care o să o faceți, pe primul loc fiind tunsul gazonului.
Stăpânind bine tăierile veți găsi mereu ceva de muncă (munca = bani). Sunt livezi care au nevoie de o mână de ajutor, sunt sere și solarii care au nevoie de un specialist care să-și închirieze serviciile. Sunt clienți care vă vor chema doar primăvara sau toamna, doar pentru a tunde și curăța plantele din curte.
       Cu alte cuvinte citiți și apucați-vă de făcut bani, deoarece nimeni nu muncește pe degeaba. Timpul pierdut trebuie să fie răsplătit. Explicațiile clienților că noi (grădinari, agricultori, meseriași) nu facem această munca ca un hobby. Noi plecăm de acasă de lângă soție, copii, animale, mama etc., ca să câștigăm o pâine, nu ca să muncim pe o pâine.

Este diferență între a câștiga o pâine și a lucra pe o pâine.

     ''Clienții'' care sunt programatori, deputați, economiști etc., trebuie să înțeleagă că noi, horticultorii, peisagiștii și așa mai departe, am făcut 4 ani de facultate, am trecut niște examene, am mâncat parizer la 3 lei/kg, ca să învățam cum să avem grijă de grădina lor, ca să producem mâncarea și fructele pe care toți le consumă zi de zi. Fără noi nunțile, botezurile și aniversările ar fi triste. Ce buchet ai arunca pe spate, dacă nu am fi noi să producem flori?

      În scurta mea carieră din domeniul horticol, mai exact în domeniul întreținerilor spațiilor verzi, am observat două genuri de grădinari și clienți: unii nu vor să taie deloc plantele, iar ceilalți nu se mai opresc din tăiat.
      Eu sunt unul dintre cei care taie și 3 zile la o grădină. Eu prefer o tăiere mai drastică, datorită convingerii mele, mai bine să tai mai mult decât deloc. Am avut uneori probleme cu unele persoane ce voiau ca plantele să se dezvolte natural. Alții erau așa de zgârciți încât nu te lăsau să tai din ele. Cum să tăi din trandafirul cățărător? El a dat 200 lei pe o plantă de 1,5 m și eu am curajul s-o scurtez!!!!
     Iar cei mai mulți aveau expresia: ''Păcat de ele, acum când sunt înflorite/verzi''.
Mereu o să aveți de furcă cu unii oameni pe această temă. Trebuie să învățați să vă impuneți punctul de vedere și să faceți ceea ce e bine pentru plantă nu pentru client, exact ca un doctor. Da! Ca un doctor de plante.

Dar să începem cu începutul. Ce este tăierea?
Este o diferență între a tunde și a tăia.

• Tăierea este operațiunea unde grădinarul selectează individual ramurile ce urmează să fie tăiate după un criteriu bine definit. Uscături, ramuri bolnave, ramuri pe care urmează să le folosească pentru pentru regenerare sau modelare.
• Tunderea este operațiunea unde specialistul taie toate crenguțele plantei (1-15 cm) din coronamentul ei. Tunderea este des practicată pentru speciile care ar trebui menținute într-o anumită formă.

Dacă sunteți un adept al creșterii naturale, fără să folosiți foarfeca, trebuie să vă gândiți că:

1. vă scade producția de flori/fructe
2. planta se va degrada treptat
3. orice plantă va deveni mai sensibilă la boli și dăunători.
4. va căpăta un aspect neplăcut - de neîngrijit

     Tăierile într-o grădină nu se fac doar toamna și primăvara, se fac pe tot parcursul anului. Plantele se pot tăia chiar și în timpul fructificării sau înfloririi. 

Ca un sfat pentru cei care sunt la început de drum sau pentru cei care simt frică când execută o tăiere - este foarte greu să omorâți o plantă doar ciopârțind-o.

Tipuri de tăiere (cum să le explicați clienților):

Tăierea de dirijare sau formare

      Se execută în primii ani de viață a plantei. Motivul pentru care se execută această operațiune este faptul că ne va ușura munca pe viitor. 

     Plantele dirijate cu foarfeca, atunci când sunt tinere sunt mai ușor de întreținut în anii următori.

     Prin tăierile de formare trebuie să determinăm la pomi și arbuști o coroană corespunzătoare.        La pomi această operațiune se execută pe 3 ani. În anul 1 decideți de unde să vă plece coroana (60 cm  sau 90 cm) de la sol. În anul 2 vă preocupați de formarea coroanei, cum vreți să arate. În anul 3 începeți dirijarea anumitor ramuri.

     La arbuștii ornamentali sau fructiferi tăierea de dirijare se face imediat după plantare, între 1 și 20 cm de la sol.

Aceste tăieri sunt de preferat să se execute primăvara/toamna.

Tăierea de echilibrare

     Este o tăiere care poate întârzia înflorirea. Scopul ei este să echilibreze creșterea tulpinilor tinere și fructificarea/înflorirea plantei.

     Tăierile de primăvară /toamnă generează lăstari noi. În timp ce tăierile din timpul verii ajută să producă mai multe flori, simpla îndepărtare a florilor uscate ajută la prelungirea perioadei de înflorire. 

    Se vor tăia ramurile epuizate, îmbătrânite, slabe, rupte sau prost poziționate.

Prin aceste tăieri se încearcă stabilirea unui echilibru între partea aeriană și partea subterană.

Perioada de execuție este din primăvară până în toamnă.

Tăierea de restrictionare

     În grădinile mici această etapă este obligatorie. Dă un aspect plăcut și îngrijit grădinii.

Menține planta în locul ei. Nu lăsați plantele să crească una în cealaltă. Așa se răspândesc cel mai rapid bolile și dăunătorii.

    Acest tip de tăiere se poate executa din primăvară până în toamnă.

Tăierea de remediere

    Trebuie să știți că nu toate speciile răspund bine la acest gen de tăiere. Cel mai des utilizată este la arbuști. Au cea mai mare putere de a-și reveni. Ca regulă generala - este o metodă care dă rezultate bune la foioase. La conifere nu este recomandată această practică, sunt șanse mici de reușită. Dar puteți să încercați. 

Această tăiere se aplică doar când nu mai aveți altă variantă și nu mai aveți ce pierde. Ori își revine, ori, o să moară, oricum.

Recomandarea mea este să folosiți această variantă doar primăvara și vara. Merge folosită și toamna, dar toamna devreme.

Tăierea de calitate

    Scopul acestei tăieri este să producem calitativ, nu cantitativ. O plantă, ca orice ființă vie, dacă produce mult, produce prost sau se epuizează.

Dacă face prea multe fructe sau flori, acestea vor fi ori prea mici, ori o să epuizați planta/pomul.

    Această tăiere se execută pe tot parcursul anului.

Tăieri de menținere a sănătății

     Îndepărtarea lemnului mort, pe moarte, bolnav sau rănit, va menține planta sănătoasă. O plantă care este bine întreținută va trăi mai mult. Orice sursă de infecție trebuie îndepărtată.

    Se va executa pe tot parcursul anului.

     Toate aceste exemple le puteți spune clienților. Nu le puteți cere bani fără să vă dați silința.

În loc să vă duceți să cereți 30 lei/ședința de tăiere la plante, și să repetați această operațiune lună de lună, puteți să specificați corect denumirea. Luna aceasta am executat tăieri de calitate - 35 de lei/ședință. Luna viitoare executați tăieri de restricționare - 30 lei/ședință. Apoi tăieri de menținere a sănătății - 32 lei/ședință.

Pare mai profesional. Arată că știți ceea ce faceți și descrie mai bine ceea ce se execută.

     Dacă v-ați duce la un mecanic și ați vedea pe factură doar ''schimbat piesă'' lună de lună, nu v-ați enerva?

Este timpul să arătăm că suntem profesioniști. 

***

     Pentru a vă apuca de această meserie mai întâi trebuie să investiți.

Prima investiție o să vă coste 1 minut din viață. Trebuie să vă abonați la acest blog și să dați like ;) .

A doua investiție o să vă coste câțiva lei și 1 - 2 săptămâni din viață. Trebuie să cumpărați o carte despre tăierile plantelor și s-o citiți.

A treia și cea mai mare cheltuială o să fie cu uneltele. Foarfecă de vie, cuțit, foarfecă de forță, fierăstrău, foarfecă de gard viu și un toporaș.

     Prima oară va trebui să achiziționați o foarfecă horticolă (popular o foarfecă de vie). O să fie cea mai folosită unealtă dintre toate. O să fie un fel de unealtă universală (un Toodles). O s-o folosiți în pomicultură, arboricultură, peisagistică, floricultură, legumicultură, construcții chiar și pentru uz casnic.

Cu această unealtă se vor tăia doar ramuri între 0,2 și 2,5 cm.

      Prima mea foarfecă, cu care m-am apucat de treabă a fost o prostie ieftină de 2 bani, apoi treptat, treptat am ajuns să dețin 10 foarfeci de top pentru diferite tipuri de tăieri. Toate foarfecile deținute erau din gama Gardena și  Fiskars. Mai sunt și alte branduri de renume pe piață. Dar acestea sunt mai ușor de procurat și relativ ieftine, din punctul meu de vedere. 

      Media de viață a unei foarfeci este de 2 ani. Asta în condițiile în care le folosiți intens, fără să aveți grija de ele.

      Dacă le folosiți intens, dar aveți grijă de ele vă pot ține o viață întreagă.

Accesorii necesare: pilă sau piatră de ascuțit lama, ulei, husă și o cutie sau geamantan unde să vă țineți ''prețioasele''.

Atenție! Cel mai important lucru la foarfecă este ca ea să taie, nu trebuie să zdrobească ramura sau să o rănească. Tăietura trebuie executată dintr-o mișcare și fără să rănească scoarța plantei.

     A doua unealtă va fi sigur o foarfecă cu mânere lungi. În popor cunoscută sub numele de foarfecă de forță. Acestea sunt destinate tăierii trunchiurilor sau crengilor mai groase (2,5 - 5 cm grosime). Le găsiți de diverse lungimi - începând cu 0,3 m și ajungând până la 5 m.

     Aici ar fi bine să faceți o investiție mare din prima, deoarece calitatea își va spune repede cuvântul. Nu vă zgârciți la acest tip de foarfecă. Folosind unelte ieftine o să vă enervați, o să răniți planta inutil și într-un final o să cheltuiți mai mulți bani. Credeți-mă am căzut în capcana lucrului ieftin, ani la rândul.

    Avantajul la acest tip de foarfeci este faptul că vă scutesc de efort și timp.

     A treia achiziție o să fie o foarfecă de gard viu. Această unealtă va fi folosită intens primăvara și toamna, la tunderea gardurilor vii, cât și la plantele cu forme speciale. Uneori eu o foloseam și la tunsul gazonului, pe parcelele unde nu puteam folosi mașina de tuns sau trimmerul.

    Aici pentru început puteți folosi și variante mai ieftine, provizoriu o să vă faceți treaba.

O să aveți probleme cu șurubul care ține cele 2 lame, dar treaba se va duce până la capăt.

    Această ustensilă o să fie cea mai ieftină dintre toate. Cuțitul. Îl puteți folosi pentru ramurile și crenguțele foarte subțiri, 0,1 și 0,5 cm. 

În plus să ai un cuțit la îndemână este un lucru foarte util. O să vedeți. 

    Ultimile scule, dar nu pentru că sunt mai puțin importante vor fi fierăstraiele. Cu părere de rău vă spun că veți avea nevoie să cumpărați minim 3 modele. 

    Fierăstrăul grecesc este util când crengile sunt crescute aproape una de alta.

    Fierăstrăul cu coardă este bun atunci când avem de-a face cu niște ramuri foarte mari, în plus taie foarte repede.

    Fierăstraiele cu prăjină sunt utile și vă scutesc de mult efort atunci când aveți de-a face cu crengi care sunt la înălțime. Le găsiți la diverse înălțimi (1,5 - 3 m). Ideea e: cu sunt mai înalte cu atât o să depuneți mai mult efort pentru a tăia ramura.

Toporul. Nu trebuia să fie pe listă. Dar e util...

Să valorificam tot potențialul ciupercilor

Toată lumea mănâncă ciuperci. Însă problema este faptul ca toți cultivatorii sau aproape toți care se ocupă cu administrarea și cultivarea ciupercilor - toți folosesc aceleași 5 - specii.
Lume! Treziți-vă! Sunt în lume 100.000 de specii, iar noi cultivăm și valorificăm doar 5, maxim 10 specii.
Horticultori, agricultori și antreprenori, haideți să ne punem mintea la contribuție și să evoluăm. Să progresăm. De ce să cultivăm ciuperci champignon? Când putem să cultivăm o grămadă de alte specii care sunt mai deosebite, mai rare sau mai speciale.
Și să nu vă aud că nu producem/cultivăm pentru că nu se caută sau nu se consumă. 1 Nu ai de unde să știi dacă se caută sau nu până nu încerci. 2 Gustul oamenilor se mai schimbă... ce nu se cerea acum 2 ani poate să fie la mare căutare în 3 luni. 3 Cu atâtea restaurante de prestigiu este imposibil să nu ai clienți care să cumpere specii mai deosebite/mai rare.
Hai să ne apucăm de treabă...

     Panellus stipticus - este o specie destul de răspândită. Crește pe bușteni și trunchiuri căzute, de copaci (în stare de putrefacție). Preferă speciile de fag, stejar, mesteacăn.
      Dacă vreți s-o cultivați pentru consum, trebuie să știți că gustul a fost descris ca: acid, acru, amar. Este comestibilă, nu este o specie otrăvitoare.
 Dar o puteți cultiva pentru proprietățile ei medicinale. Oprește sângerarea - îngroașă sângele. În medicina Chinezească este folosită pe post de purgativ.
      Această specie mai are 2 caracteristici interesante. Sunt bioluminescente (luminează noaptea) și sunt folosite în bioremedierea terenurilor și apelor contaminate cu poluanți organici și pentru transformarea deșeurilor industriale bogate în polifenoli toxici.

      Pleurotus ostreatus -  cunoscută în popor ca Păstrăvul de fag, Negrișori sau Buretele negru de fag.
      A fost cultivată intens în timpul Primului Război Mondial de către Germania (ca sursă de subzistență). Iar acum este a doua specie cultivată și comercializată din lume.
      Este comestibilă - are gust și miros  plăcut. Gustul este asemănător cu cel de păstrăv.
Este considerată și medicinală  - ajută la scăderea colesterolului.
      Este folosită și în domeniul industrial - are capacitatea de a recicla unele reziduri petroliere.
      Apare în perioada Octombrie - Ianuarie, pe trunchiurile de fag care sunt în stare de descompunere.
Mai multe idei despre cum puteți valorifica această specie pe domeniul industrial aflați aruncând un ochi pe următorul site: https://ecovativedesign.com/.


   
    Hygrophorus chrysodon. O specie care este comestibilă (are un gust fad). Apare din  vară până toamna târziu. O găsim în pădurile de conifere amestecate.
     Este o altă specie care merge promovata și cultivată. O putem folosi la construirea unui terrarium sau pentru consum. Faptul că gustul este fad poate să fie un avantaj - nu toată lumea este îndrăgostită de gustul de ciuperci....


     Hygrocybe psittacina - din 2013 a fost redenumită Gliophorus psittacinus. Popular cunoscută ca: Băloasa papagal.
     Apare în perioada Mai - Octombrie. În luminișurile din pădurile de foioase sau conifere, pe pajiști și pășuni în zona de munte.
     Este comestibilă. Nu are o valoare culinară deosebită, este măruntă și are un aspect bălos. Nu se recomandă consumul excesiv (maxim 20 de bucăți). Dacă depășiți această cantitate există riscul să apară tulburări gastrointestinale.
     Se folosește în mâncăruri unde ciuperca este umplută.
     Este un bun indicator pentru terenurile cu sol de calitate. Apare pe solurile care au stat nederanjate mai mulți ani la rând. Este o specie pe cale de dispariție datorită degradării habitatelor.
Ceea ce este deosebit la această specie este faptul că își schimbă culoarea: la tinerețe este de culoare verde, apoi devine galbenă iar la bătrânețe devine portocalie.

     Hygrocyble conica - Băloasa conică, Pălăria vrăjitoarei.
Este o ciupercă gălbui - portocaliu - roșiatică iar la bătrânețe se decolorează în negru.
      Apare în perioada Mai - Octombrie pe pajiști, pășuni, luminișuri de la deal și la munte, în păduri de foioase și conifere. Apare în iarba bine umbrită, umedă și sălbatică.
Este comestibilă, dar nu are un gust distinctiv. Dezavantajele culinare sunt: este foarte mică, are aspect bălos, oxidează rapid.

Amanita rubescens -  Cunoscută în popor sub denumirea de Cucul sau Plopenchi. Are un gust plăcut și aromat, Este foarte gustoasă. Mirosul este unul plăcut. Este comestibilă sub o singură formă ... trebuie tratată termic.  Adică opărită (fiartă mult timp, cu aruncarea apei după fierbere).Carnea este albă și fragetă, se oxidează rapid sub acțiunea aerului. Apare din Iunie până în Octombrie în pădurile mixte de foioase cu conifere la deal și munte.

Amanita fulva - este comestibilă dar nu foarte apreciată. A nu se consuma crudă deoarece este toxică. Se fierbe mult timp cu aruncarea apei după fierbere.

Apare frecvent în pădurile de foioase și de conifere. În lunile: Iulie - Octombrie. 

Preferă stejarul, mesteacănul, molidul, pinul și castanul.

Russula nigricans - cunoscută popular ca Vinețica negricioasă sau ca Vinețica cănită. Este o specie comestibilă, cu o textură tare. Gustul este ușor amar  iar în timp devine iute (cu cât ciuperca este mai bătrână cu atât devine mai picantă ). Apare în perioada Iunie - Noiembrie. În pădurile de foioase și conifere de la deal și de la munte.




Russula ochroleuca- apare pe la jumătatea verii și ține până la începutul iernii (August - Noiembrie). Este una dintre cele mai comune specii din familia Russula.
O găsiți în pădurile de conifere sau în pădurile de foioase. Gustul este variabil - de la ușor iute la picant (în funcție de vârsta ciupercii).

Russula claroflava - o găsim pe lângă un mesteacăn sau plop în locuri umede unde apa băltește (lacuri sau iazuri).  Este o specie comestibilă și gustoasă ( câteodată este ușor picantă). Apare din vară până toamnă (Iulie - Octombrie) dar se mai întâmplă s-o vedem și în primăvară.

Russula fellea- este o specie pe care o găsim în pădurile de fag și molid. Apare în perioada August - Octombrie. Este comestibilă dar are un gust acru-picant, ceea ce o face să nu fie căutată. Un caracter al speciei este faptul că miroase puternic a frunze de mușcate sau de mere gătite.


     Macrolepiota procera - Cunoscută în popor sub denumirea de Pălăria Șarpelui  sau Ciuperca Umbrelă.
      Apare oriunde prin iarbă, păduri de foioase, păduri de rășinoase, grădini, parcuri, pe marginea drumurilor, pe lunci. În perioada Iulie - Noiembrie.
      Este o delicatesă. Se consumă doar pălăria, care este moale și elastică. Are un gust dulceag.
       Nu se recomandă consumul în stare crudă - poate provoca intoxicații.
O companie de unde puteți cumpăra acest produs și multe alte soiuri de ciuperci pentru producție este: http://www.shii-take.de/irw_lang.454e47.page.534e5f486f6d65.html.

Cystoderma amianthium.
     Apare prin pășuni și pe la marginile pădurilor, pe țărmuri și chiar pe marginea mlaștinilor. O găsim oriunde avem iarbă și umezeală. O putem descoperi pe lângă mușchi și salcii. Când apare poate arăta sub forma unui cerc de dimensiuni mari format din mai multe ciuperci.
     O găsim vara și toamna. Este intolerantă la poluare. O puteți folosi ca un indicator al calității mediului. Poate să își facă prezența în parcuri și peluze unde nu au fost folosite îngrășăminte și erbicide.
     Sunt comestibile dar nu au un gust semnificativ. Au un miros de pământ.

Armillaria mellea - Ghebe sau Halimas.
     Sunt niște ciuperci parazite care pot provoca mari daune pădurilor de conifere/foioase și livezilor cu pomi fructiferi.
     Sunt comestibile. Au mirosul specific de ciupercă iar gustul este unul ușor dulceag (alți autori spun ca seamănă la gust cu nucile).
     Se consumă doar pălăria care este fragedă.
     Nu se consumă în stare crudă. Pot provoca reacții alergice - tulburări de stomac. Se recomandă o fierbere de cel puțin 20 de minute. După fierbere se va arunca apa.
     Apar în perioada Septembrie - Noiembrie.
     Le găsim pe cireș cel mai frecvent. Dar apar și în pădurile de foioase sau rășinoase ori în culturile de pomi fructiferi.
     Evitați culegerea lor de pe salcâm și castan -  ciupercile au un gust mai amărui.

Oudemansiella mucida - Ciuperca de porțelan.
     O găsim pe lemnul mort, de fag. În perioada Iulie - Octombrie.
     Este comestibilă doar după ce îndepărtăm (spălam) glutenul ce o acoperă.
     Are un gust bun.


Marasmius oreades - Buretele de rouă
     Este o ciupercă foarte apreciată datorită gustului ei deosebit. Este gustul dulceag, cu o ușoară aromă de nucă.
Apare în perioada Mai - Octombrie. Pe pășunile de la deal și munte unde sunt crescute animale precum cai și bovine.

Ciupercile de mai sus sunt doar o mică parte din câte specii sunt și câte puteți să cultivați
Putem folosi o gama largă de ciuperci deosebite pe care să le creștem în acvarii. Așa cum se plătește vizita pentru, pești în acvariu, sunt convins că oamenii ar plăti să vadă niște ciuperci deosebite, interesante sau frumoase.