Tăierea plantelor

      Înainte să tăiați o plantă, trebuie să faceți o scurtă evaluare vizuală a acesteia. Verificați dacă planta este sănătoasă, dacă are ramuri rupte sau rănite (acestea se elimină primele), și dacă suferă de vreo boală sau dăunători. Oricare dintre aceste elemente este un factor esențial. O plantă care are o carență și este tăiată masiv, necesită mai mult timp să își revină. Iar dacă planta suferă de vreo boală, riscăm să o extindem. Ceea ce nu este recomandat.
      Iar un al doilea lucru pe care trebuie să îl aveți în vedere este să aveți o idee despre cum crește acea plantă, despre cum se va comporta după tăiere, felul de formare al florilor și epoca de înflorire. Dezvoltarea plantei după tăiere este un element important care ne va ajuta să estimăm creșterea și forma viitoare a plantei.
Felul de formare al florilor și perioada de înflorire sunt importante în momentul tăierii, pentru că nu se dorește eliminarea florilor din acel an.
      Operațiunea  de tăiere propriu-zisă este una simplă și aproape universală. Reacțiile plantelor la tăieri pot sa difere în funcție de perioada anului, de condițiile climatice, carențe, boli, dăunători, locație sau de specie și soi. Până și unealta pe care o folosiți va influența planta.
      În ceea ce privește regulile de tăiere, cea mai importantă regulă este să tăiați planta întotdeauna deasupra unor muguri puternici și sănătoși. Nu luați distanțele din cărți sau de pe net ca pe ceva prestabilit. Mai bine tăiați mai sus sau mai jos, dar să aveți tăierea executată lângă un mugure puternic, decât să fie fix la cei 15 cm indicați, dar să fie lângă 2 muguri leșinați sau aproape morți.
       Mugurii pot fi dispuși de-a lungul tulpinii, la intervale regulate (la baza tulpinii sunt mai apropiați decât la vârful ei), fie alternativ (unul pe o parte a tulpinii, altul mai sus pe partea opusă), fie în perechi opuse (de-o parte și de alta a tulpinii, exact opus unul față de altul).

        Tăierea la mugurii alternativi se va executa oblic cu unghiul de 45 de grade spre mugure, la 1,5 cm deasupra lui.
Tăierea la mugurii în pereche opusă se va executa drept (perpendicular), chiar deasupra mugurilor, tot la 1,5 cm deasupra lor.

      Recomandarea autorilor de cărți din domeniul horticulturii recomandă ca mugurele final să fie îndreptat spre exterior, pentru a încuraja o structură deschisă de tulpini și o aerisire mai bună a plantei.
      Un moment optim pentru tăieri este în iarnă ,o perioadă mult mai convenabilă grădinarului, care are foarte mult timp liber și o nevoie de bani. Tăierea plantelor este singura operațiune care se poate executa atunci când solul este ud sau înghețat și este rece afară. În această perioadă se recomandă tăierea plantelor foioase, cu frunze căzătoare, deoarece sunt în hibernare. Atenție! Sunt plante care nu suportă tăieri când sunt în stadiul de hibernare (cum ar fi mesteacănul, castanul sălbatic, arțarul, plopul și nucul - aceste specii se vor tăia vara, când au cele mai multe frunze).
Plantele care înfloresc primăvara devreme ( Forsythia, Philadelphus, Spiraea, liliacul - Syringa și bulgărele de zăpadă - Viburnum) se vor tăia imediat după înflorire. Dacă tăiați florile uscate prea târziu, riscați să tăiați și mugurii floriferi, care vor înflori anul următor.
   
       Trebuie să aveți în vedere că orice tăiere provoacă răni plantei. Dacă tăiem crenguțe ori rămurele, rănile sunt mici și nu afectează prea mult planta. Dar atunci când se taie crengi ori ramuri rănile pot fi destul de mari.
Rănile sunt de obicei ''ajutate'' să se vindece, prin folosirea unor vopsele ori anumite preparate. Dar eu unul nu recomand nici un leac, nu am folosit și nici nu o să folosesc. Cea mai bună protecție în opinia mea este o tăiere cu 1,5 cm deasupra unui mugure, pentru ca mugurii pot produce anumite substanțe care ajută rană să se vindece repede. Singurul motiv pentru care aș vopsi o tăietură este doar pentru a o face mai plăcută ochiului.

       Știu că ciupirea nu este considerată tăiere, dar o pun în același articol deoarece prin această operațiune se dirijează planta la fel de bine ca și prin tăiere.
Ciupirea = îndepărtarea punctului de creștere, mugurele terminal al plantei, pentru a încuraja dezvoltarea lăstarilor laterali. Această operațiune este una dintre principalele tehnici de dirijare la o plantă tânără.

     Înlăturarea florilor moarte este o altă etapă importantă pentru plantă și grădinar.
     Plantele înfloresc pentru a produce semințe. De  îndată ce sămânța începe să se formeze, planta va produce treptat mai puține flori.
      Înlăturarea florilor ofilite de pe o plantă va stimula apariția rapidă a altui flux de flori, (cel mai bun exemplu este la trandafiri). În plus dă un aspect plăcut și îngrijit. Cel mai bun mod de a înlătura capetele moarte este tăierea florilor, doar a florilor, și a unei mici porțiuni din tulpină. Lăsând cât mai multe frunze și tulpini tinere posibile.
      Rășinoasele se pot tunde fără nici o problemă, nu vă speriați, o tundere corectă va produce un coronament frumos și mai bogat. Tăierile la rășinoase se fac o dată la 2 - 3 ani.
Tuia, Ienupărul, Chiparosul, Tisa, Pinul, Laricele, Molidul, Duglasul, Bradul suportă foarte bine tăieri, primăvara devreme sau toamna târziu.

• O tăiere radicală provoacă de obicei planta să crească și mai viguros.
• Dacă executați tăieri pe timpul verii, ar fi recomandat să dați și cu îngrășământ înainte, deoarece planta o să aibă nevoie de mai multe elemente nutritive... eliminând din frunze planta va fi slăbită.
• Hortensia și Azalea nu se taie decât dacă au ramuri uscate, și atunci se taie doar vârfurile degerate.
• Tăierile mențin planta tânără.

Ghiveciul reinventat

Acest articol este despre cum putem să decorăm casa cu ghivece de flori într-un mod plăcut, nu o să folosesc cuvântul original, deoarece nu sunt ideile mele și sunt convins că mai sunt oameni care au deja acest gen de decorațiuni în casă.

Ghivecele suspendate sunt de obicei folosite pentru exteriorul casei sau terasei și balcoanelor... Dar de ce să nu le folosim și pentru interiorul casei? De ce să nu le folosim ca element de design? Cine a zis că o plantă cățărătoare nu poate fi folosită în interior. Suntem în anul 2017, trebuie să schimbăm normalul. Trebuie să inovăm și să experimentăm, să încercăm lucruri noi, să facem ceea ce alții nu ar face. Progresul se face doar dacă ne trece o idee tâmpită prin cap și o punem în aplicare (ieșind din zona de comfort). Așa că haideți să folosim ghivecele suspendate și plantele cățărătoare și la interior. O să vă atașez câteva poze care sper să vă inspire.

Un alt tip de ghiveci care este foarte frumos, dar care este rar folosit în apartamentele românilor este reprezentat de: ghivece sau vase tip urnă. Acest tip de recipient dă un plus de eleganță oricărei camere. 

Sunt ideale pentru aranjamentele de masă la nunți, botezuri sau pur și simplu pentru o masă romantică în doi. Merge folosită chiar și ca element de decor la masa de crăciun. Acest tip de vas este universal. Este imposibil să nu impresionați pe cineva cu o decorațiune într-o urnă. 

În afara faptului că urna emană eleganță, acest tip de vas pune planta într-o lumină favorabilă.

Locul clasic al lor este la intrarea de la ușă sau în mijlocul curții ori a foișorului, dar cine zice că nu avem voie să îl folosim în casă, pe masă sau lângă oglinda de pe hol? Fiți creativi și surprindeți-mă. 

Jardinierele nu sunt numai pentru geamuri, le putem folosi în locul meselor din sufragerie sau ca decor în încăperi. Acestă formă este foarte utilă și arată foarte frumos la aranjamentele florale de la mesele festive. Se pot folosi chiar și la locul de muncă în locul pereților despărțitori. Ai o infinitate de variante pentru a jongla cu ele... fă-le acvarii... fă-le să iasă foc din ele, numai nu le întrebuința clasic punându-le la geam. Le poți agăța și de tavan. Fii deosebit inventează sau copiază și îmbunătățește.

Ghivecele de tip bol sunt la mare modă acum. Se pretează foarte bine cu casele moderne și minimaliste. Le găsim sub toate formele și dimensiunile. Sunt fabricate din tot felul de materiale. Ceea ce ne dă avantajul că le putem folosi la foarte multe ''inovații'', le putem readapta după bunul nostru plac. Le putem folosi ca mini iazuri sau grădini în miniatură. Forma lor ne ajută atât de mult încât le putem folosi aproape la orice.... Le putem utiliza și ca grătare... la aranjamente florale ori pentru relaxare.... variantele sunt la plus infinit.

 Sau încercați să băgați în casă sau apartament plante care nu au mai fost băgate vreodată.  Cum ar fi un mesteacăn sau palmier....

Roboții Vor Prelua Controlul Agriculturii

     Fermierii sunt sub o presiune imensă, trebuie să hrănească din ce în ce mai multă lume. Până în 2050 se estimează că populația va crește cu 2,4 miliarde de oameni.
După ce că gurile înfometate sunt din ce în ce mai multe, sunt și din ce în ce mai pretențioase.
     Inginerii horticultori și cei agricultori s-au unit cu inginerii în robotică pentru a rezolva problema lipsei forței de muncă din acest domeniu. Scopul mondial al fermierilor este să facă fermele mai ecologice, consumând mai puțină apă și pesticide.
      Dacă sunteți în pas cu tehnologia, știți deja că există roboți care: vă verifică starea culturii, sapă puțuri, numără fructele sau elimină buruienile din culturi; recoltează fructele coapte, cosesc, taie, însămânțează, pulverizează, sortează și împachetează.       
      Cel mai mare avantaj și motivul pentru care fermierii sunt dispuși să înlocuiască forța de muncă umană cu forța de muncă automatizată este faptul că aceste cutii de metal lucrează 24/24, 7/7 și pe unde mai pui că fac și performanță (adică să se producă mai mult și mai calitativ).
     Farm Technology Group de la Universitatea din Wageningen din Olanda, vrea să retrezească interesul tinerilor pentru acest domeniu, pe care mulți îl considerată o slujbă murdară și grea, prin introducerea roboților în agricultură. Folosind roboți și utilaje automatizate, tinerii vor fi mult mai interesați de acestă meserie. Un singur om poate avea grijă de o plantație întreagă, stând acasă la TV sau pe plajă și cu un Laptop în mână.

     ''Agricultura este cea mai vulnerabilă la impactul schimbărilor climatice, dar este și una din cauzele acestora''.  Un citat de Birgit Schulz de la Deepfield Robotics

      S-a preconizat că în 2050 producția agricolă va crește cu 70%. Asta datorită folosirii roboților și a științei. Ferma viitorului va include mai mulți roboți care vor lucra împreună. 
Proiectul MARS (Mobile Agricultural Robot Swarms). MARS vrea să implementeze folosirea roboților simpli și mici care să lucreze ca o singură mașinărie. Ei speră să facă munca roboților la fermă mai sigură și mai eficientă.
Ei susțin faptul că prin proiectul MARS se va asigura o funcționalitate continuă prin rotirea roboților.

     Ultima invenție care este în probe în New South Wales este un robot -cioban, care are ca scop verificarea stării de sănătate a animalelor, calitatea pășunilor, cantitatea hranei de la locul de pășunat; senzor care verifică condițiile de mediu.
Datele și informațiile culese vor fi transmise direct către fermieri și salvate (pentru siguranță) și pe hardul lor intern.

    Mai știu de existența  unui robot care culege ardei gras - în 2014 a apărut primul prototip.
Poate executa următoarele operațiuni: culege, plantează, leagă ardeii de sfoară, monitorizarea culturii și copilirea lor. Deja îl găsim prin niște sere din Olanda. Costul lui pleacă de la un minim de 195,000 euro, are o garanție de 5 ani și poate acoperi o suprafață de 1,4 Ha de cultură de ardei gras fără nici o problemă.

Urmează o listă cu alți roboți despre care știu că sunt pe piața sau care urmează să ajungă pe piață. Sper să nu vă speriați sau să vă panicați ca o să vă pierdeți slujba ori scenarii de genul SF - că în câțiva ani roboții ne vor cuceri.

1. Robotul MIT de grădină. A fost inventat și construit de niște studenți din Massachusetts. Scopul lui este acela de a menține umiditatea solului constantă și de a culege legumele coapte.
2. Robo-tractorul Agrobot SW6010 - arată ca un tractor fără șofer și este specializat în identificarea și analizarea fructelor de pădure. Le poate culege singur fără nici un ajutor.
3. Hortirobotul poate identifica și elimina 25 de specii de buruieni din gazon.
4. AgBot II este un robot care ajută fermierii să ia decizii dacă și când să folosească erbicide, pesticide, fertilizări ori apă.
5. Robotul Bila de Hamster - poate naviga prin culturi fără să le rănească. În interiorul acestui dispozitiv găsim senzori care monitorizează temperatura solului, elementele nutritive, umiditatea și sănătatea plantelor.
6. Aquarius - este conceput pentru sere și solarii. Acest robot cară un butoi de 100L și se ocupă cu udatul plantelor cu precizie și eficiență.
7. The Spirit - este un tractor electric autonom, conceput pentru a tunde iarba.
8. RoboSera - este un robot care poate să vă mute singur ghivecele din sera sau din magazinul de plante.

Flora Spontană - Comestibilă

      Cred că acest articol va trezi interesul multor vegetarieni sau bucătari care caută o sursă deosebită de arome . În ceea ce privește pe agricultori, horticultori și grădinari, sigur o să le stârnesc interesul cu acest articol care pune în lumina reflectoarelor ceea ce s-a uitat de mult, flora spontană.
      Strămoșii noștri, pentru a-și asigura traiul, procurau hrana din mediul înconjurător, apelând la plantele care creșteau spontan.
Un mod simplu și eficient de a-ți procura hrana cea de toate zilele, a fost culesul.
      Mâncarea este o necesitate, cu ajutorul căreia noi ne asigurăm aportul necesar de elemente nutritive și vitamine. De ce să muncești din greu pentru a-ți procura hrana când ai tot ce îți trebuie...de la mama natură?
     Din istorie aflăm că: omul a fost culegător și vânător. Însă cuvântul culegător nu înseamnă că se adunau doar poame. Se culegeau și diverse rădăcini, rizomi, tuberculi, frunze și lăstari ori ciuperci, etc.
      Geto-dacii foloseau plante precum: urzica, iarba grasă, limba-mielului și pelinul.
La jumătatea secolului al XVIII, în Țara Românească,  descoperim că se consumau: cuișoare și pătlagină. În bucătăria din Transilvania în același secol se foloseau: cicoarea, melisa, pelinul negru, etc.

      O dată cu evoluția lui, omul a învățat să cultive o mulțime de plante, prin selecție, dar fără a renunța la recoltarea celor spontane, care s-au dovedit a fi o importantă și valoroasă materie primă pentru prepararea hranei. Dar pe parcurs, s-a uitat de sursa spontană de hrană și ne-am ocupat doar de cele care se cultivau, care erau o sursă mai sigură de substanțe nutritive, mai îndestulătoare și mai bogate în amidon și proteine.
      A venit vremea să le punem înapoi pe hartă.
Interesul pentru cunoașterea speciilor spontane, comestibile, vă va ajuta pe plan economic (o nouă piață de desfacere sau pur și simplu o masă ieftină și interesantă), alimentar (o sursă alternativă de vitamine și testarea unor gusturi noi, deosebite) și terapeutic (de ce să ne îndopăm cu pastile când putem folosi plantele din flora spontană).

      În vremurile cu calamități naturale țăranii erau obligați să apeleze la plantele alimentare din flora spontană. Așa s-a întâmplat în 1815 - 1817, când a fost o foamete mare în Transilvania, ceea ce a obligat sărăcimea să adune diverse plante: știr, lobodă, urzici, limba boului, măcriș, etc.
În Țara Românească și Moldova, sărăcimea mânca  rădăcini de papură.

Dar gata cu istoria. Să începem cu enumerarea....

      Scandix pecten-veneris - cunoscută în popor ca Acăt sau Acul-doamnei. O găsim în perioada Mai - Iulie. O specie anuală, rară în țara noastră, dar totuși o putem găsim prin Brașov, Miercurea-Ciuc și Târgu-Neamț.  Este înrudită cu pătrunjelul. O găsim printre semănături și pe marginea drumurilor. O mai descoperim și pe lângă alei ori poteci. Îi plac solurile  argiloase.
Această specie este mai greu de găsit datorită evoluției agriculturii (din anii 1950) și folosirii erbicidelor.
      Prin străinătate o găsim în restaurante, în supe (pentru aromă) sau în garnituri la salate. Deoarece la această specie se consumă frunzele.
      Prima oară, când a fost descrisă această specie comestibilă, a fost descrisă de către Grecii Antici. Dar o mai găsim și în descrierile Egiptului Antic.

Acer Platanoides - cunoscut în popor sub denumirea de Arțar. O specie des întâlnită în pădurile de foioase din etajul campestru și colinar al țării noastre.
Seva dulce, cu conținut ridicat de zahăr se bea primăvara. Acest ''extract'' este recomandat copiilor, persoanelor anemice și convalescenți.
      Dacă fierbeți seva, se va obține siropul de arțar care este folosit ca îndulcitor în bucătărie.
În martie poți obține 10 L de sevă în 2 săptămâni.
Acer platanoides are aceleași proprietăți ca și Acer Pseudoplatanus.

Tragopogon orientalis - denumită de către popor Barba-caprei sau Țâța-caprei.
Se știe că a fost consumată în Tracia.
     Plantă bienală, considerată prețioasă din punct de vedere al gustului și al valorii sale nutritive (vitamina A,E,C, tot grupul de vitamine B, grăsimi, proteine, săruri minerale, fier, calciu, potasiu, fosfor, sodiu, etc.).     
      Crește în pajiștile de joasă altitudine, pe lângă drumuri și căi ferate.
Barba-caprei este o rădăcinoasă rafinată cu o aromă asemănătoare la gust cu stridiile sau cu cel de anghinare.
      Sunt folosite la supele de verdețuri.
Copiilor le plac lăstarii tineri care au un gust dulceag. Atenție dacă este consumată în cantități mari, buzele se pot înnegri și crăpa.
Este recomandată persoanelor care sunt epuizate fizic și psihic.
Rădăcina de Barba-caprei poate fi folosită ca înlocuitor de cafea.
Putem folosi această plantă și pentru decor sau aranjamente florale.


Bunias orientalis - popular Brăbin.
Seamănă cu rapița, dar miroase a miere.
      Tulpinile tinere au un gust dulceag, plăcut după ce li se îndepărtează coaja piperat-amăruie. Frunzele sunt comestibile, cele tinere sunt mai fragede și se pot consuma crude. Este o specie care este adesea folosită pentru salate.
       Până în 1731 această specie a fost una cultivată intens.
Această specie a fost promovată și împrăștiată prin Europa de către trupele lui Napoleon.

Rhododendron kotschyi - popular cunoscută ca Bujor-de-munte sau Smârdar. O plantă originară din zona Balcanică. O specie cu flori frumoase și parfumate (miros a vișine). Este un subarbust, protejat de lege, deoarece această specie nu suportă transplantări și îi trebuie condiții climatice și de relief specifice.
O găsim în etajul subalpin și alpin inferior pe la sfârșitul lunii iunie. Adică în Carpați.
O puteți folosi pentru sirop și dulceață și ceaiuri medicinale.

Cornus mas - Corn. Se întâlnește în pădurile de foioase din zonele de deal și munte până la o altitudine de 800 m.
Fructele (coarnele), se recoltează la sfârșitul verii și sunt acrișoare și astringente (gustul este un fel de amestec între vișine și merișoare). Se consumă crude, dar le poți folosi la dulceață, marmeladă, compot, sirop și țuică sau cornată.
       Coarnele sunt o importantă sursă de vitamina C și se pot păstra peste iarnă dacă sunt uscate.
Scoarța se recoltează primăvara devreme sau toamna târziu. Frunzele se recoltează primăvara. Scoarța și frunzele sunt folosite la ceai.

Fraxinus excelsior - adică Frasin. Este un arbore răspândit prin pădurile de foioase. Are o creștere relativ rapidă. Este un lemn valoros în industria lemnului. De la această specie se folosesc, scoarța și frunzele care își găsesc întrebuințarea în medicina naturistă. Scoarța este folosită la prepararea decocturilor, iar frunzele se usucă și se folosesc în infuzii.
      Semințele sale, ce se dezvoltă în niște fructe aripate, conțin până la 27 % ulei și se pot întrebuința, după prăjire și măcinare, ca înlocuitor de cafea.

Hypochaeris radicata - popular cunoscută ca Salata-porcului. Specie asemănătoare cu păpădia. O plantă frecvent întâlnită pe pajiști și în etajele campestre, colinare și montane, adică o găsim aproape peste tot.
Toate părțile Hypochaeris-ului sunt comestibile, totuși rădăcina și frunzele sunt cele mai recoltate.
Frunzele fragede și gustoase se consumă primăvara ca salată (cu cât sunt mai tinere cu atât sunt mai fragede). Ca gust, sunt un pic mai amărui decât cele de păpădie.
       Dacă prăjiți și măcinați rădăcina, o puteți folosi ca înlocuitor de cafea.

Prunus spinosa - cunoscut în popor ca Porumbar. Un arbust spinos, găsit prin pășuni, pe la marginea drumurilor și prin păduri până la o altitudine de 1400 m. Este o plantă care preferă solurile calcaroase.
      În afara faptului că este o plantă comestibilă este totodată și o plantă medicinală. Fructele și florile sunt folosite în ceaiuri medicinale. Totodată este o plantă care merge folosită pentru garduri vii (un gard viu care este impenetrabil).
Fructele negre-albăstrui se pot consuma proaspete, dar au un gust astringent. Din fructele lui se mai pot prepara: marmeladă, gem, vin, țuică, lichior și oțet.
     În unele zone ale țării fructele se uscau pentru a fi păstrate peste iarnă. Dacă sunt uscate, se fierb, iar zeama se consumă cu mămăligă prăjită. În Italia, fructele sunt murate și consumate precum măslinele.
Fructele se vor culege toamna târziu (octombrie - noiembrie), după căderea brumei.
     Cea mai veche dovadă a folosirii acestei plante în scopuri comestibile este o mumie numită ''Otzi'', descoperită în 1991, care avea în stomac fructe de Prunus spinosa

Urtica dioica - Urzica vie. Este o plantă erbacee, perenă care crește peste tot pe glob. Care preferă un sol bogat în azot și fosfor.
      Binecunoscută plantă medicinală cu proprietăți antimicrobiene, diuretice, antidiareice, hemostatice, hipoglicemiante. Dar este și o plantă alimentară cu un conținut bogat în săruri minerale (fier și potasiu) și vitamine precum: C, B, K, A.
       Frunzele tinere, culese în primăvară (Aprilie-Octombrie), se pot consuma fie crude, ca salată (dar trebuiesc frecate cu sare ca să nu mai urzice), fie preparate sub formă de: supă, mâncare cu carne, ciorbă, sos, pilaf, piure, omletă cu urzici, drob de urzici....
Rădăcinile se scot în Septembrie - Noiembrie sau Martie - Aprilie.