Fosa Septica

    Primul și cel mai important sfat, când vine vorba despre fose septice, este NU VĂ ZGÂRCIȚI! Reparația sau înlocuirea este mult mai scumpă decât, cumpărarea unei fose de calitate din prima. Calculați bine câte persoane vor folosi toaleta, pentru a estima capacitatea bazinului.

    Volumul foselor septice ecologice este un criteriu foarte important fiindcă determină timpul de vidanjare. Cu cât fosa ecologică este mai mare cu atât mai bine. Cu cât volumul este mai mare cu atât eviți mirosurile urâte, refularea și se mărește intervalul de golire (vidanjare).

    Conform Standardului European 12566 - 3  pentru o persoană se produce 150 - 200 litri de apă uzată pe zi. Iar tratarea apei durează 3 zile. 

4 persoane = 1800 - 2000 litri

6 persoane = 2700 - 3000 litri

8 persoane = 3600 - 4000 litri

     Cerința Standardului European 12566-1 este ca fosa septică sa aibă un minim de 2000 litri iar producătorul să aibă certificat de conformitate cu standardul european.

De obicei țevile de canalizare sunt îngropate la o adâncime de 0,8 m, deci fosa va fi îngropată la circa 1 m sub nivelul solului. Unele fose nu rezistă prea bine la presiunea pământului, de aceea se recomandă o protecție din beton. 

             Am avut și cazuri unde am fost nevoit să îngrop fosa la o adâncime de 4 m. Unde am fost nevoit sa fac o  protecție din beton armat. 

Fosele montate trebuie sa aibă Standardul European 12566-1, ca să fie în conformitate cu legea europeană.

Montajul fosei septice este foarte simplu, dacă nu îți e frică de munca brută. Se sapă o groapă mai mare cu 0,5 m decât dimensiunile tancului. De preferat baza gropi să fie un pic înclinată spre partea cu drenajul.

  Se sapă șanțul care va alimenta fosa (de la ieșirea din casă către bazinul fosei). După montarea țevi la gura de alimentare a fosei septice ecologice se va acoperi conducta cu nisip. Un strat de 10-20 cm este suficient. Dacă doriți să faceți o treaba ca la carte puteți folosi bandă de avertizare. Va fi amplasată între stratul de nisip și cel de pământ. Este un bun mod de a vă salva conducta PVC de posibile pericole pe viitor,

    Adâncimea de îngropare a conductei trebuie să fie minim 40 cm. Recomandat este 60 cm, iar maximul este de 90 cm.

    Se mai sapă minim 3 șanțuri pentru sistemul de drenaj al fosei în spatele bazinului din fibra de sticlă.

  

Unde vom monta cele trei tuburi de drenaj.
     Diametru țevi de drenaj este de obicei de 110 mm.
 Recomandat este ca conducta de drenaj  a apei  epurate de către fosa ecologică să fie învelită în geotextil.
Calitatea geotextilului este importantă fiindcă protejează  orificiile  tubului pe unde se scurge apa.

    Tubul de scurgere a apei reziduale trebuie îngropat cât mai adânc cu putință. Adâncimea recomandată este de 0,8 m.

Furtunul drenajului trebuie să aibă în jur de 10 ml pe fiecare braț.
 Tubul de dren trebuie să fie amplasat pe mijlocul șanțului, să aibă un minim de 40 cm de pietriș de jur împrejur.
     Puteți folosi orice gen de pietriș. Eu personal folosesc refuz de ciur. Dar au fost și cazuri unde am folosit 16-32. Refuzul de ciur este mai bun deoarece oferă un spațiu mai mare între pietre, ceea ce duce la o mai bună scurgere a apei, dar dezavantajul este faptul că în timp se lasă pământul.
Pietrișul 16-32 este destul de eficient ca sistem de infiltrare a apei în sol și mai are și avantajul că nu se lasă în tip la fel de rău precum refuzul de ciur.

Pentru un sistem de drenaj care să va țină mult timp puteți înveli șanțul cu geotextil.

Înainte de a îngropa fosa este recomandat s-o umpli cu apă.

Pentru o protecție mai bună a bazinului fosei septice umpleți groapa cu nisip.

      Nu vă chinuiți să strecurați nisipul sub rezervorul fosei- folosit un furtunul cu apă.

Păstrați un minim de 40 cm de pământ peste sistemul de drenaj al fosei.

Așa evitați îngălbenirea gazonului deasupra construcției hidrotehnice destinate drenării apei reziduale.

Am realizat 5 astfel de lucrări.

P.S. Când construiţi o casa/vilă vi se cere ca proiectul de construție să conţină şi un sistem de colectare şi tratare a apelor uzate (o fosa septica), sau stocare în vederea vidanjării. Pentru a obţine avizul autorităţii de mediu, acest sistem trebuie să facă dovada conformităţii cu cerinţele specificate în „Standardul European SR EN 12566 partea 1 - Fose septice prefabricate".

Scarificarea gazonului

În fiecare toamnă scarificarea gazonului este obligatorie.

    A nu se confunda scarificarea cu aerisirea. Sunt complet diferite.

        Opțional se mai poate executa procedura și în primăvara.

              Scarificarea de primăvara, e recomandată să se execute doar cu grebla de frunze (orice daună făcută firului de iarbă este o posibilă sursă de boală).

                   Vara se scarifică doar dacă uscăturile din gazon depășesc 45%. Iar după, se recomandă aplicarea unui îngrășământ, de preferat unul cu dizolvare treptată (pentru a nu arde peluza).
Lunile recomandate pentru scarificare sunt Martie (să fie peste 8 grade timp de o săptămână) și Aprilie sau cel târziu în Mai. Iar toamna în Septembrie - Octombrie, cel târziu în Noiembrie (dacă temperatura nu scade sub 8 grade). 

Ajută la :  - eliminarea mucegaiului de zăpadă.

                 - un aspect plăcut ierbii, (un verde frumos).

                 - la înfrățirea gazonului.

                 - îngrășământul să ajungă în contact cu solul.

                 - circulația aerului - aerarea gazonului.

                 - elimină mușchiul din gazon

      Scarificarea se poate face manual sau cu ajutorul utilajelor.

Nu recomand să se facă scarificarea gazonului mai tânăr de 1 - 2 ani.

     Nu recomand să se facă procesul de scarificare când solul este prea ud.

          Nu se face operațiunea pe caniculă sau peluzelor care suferă de lipsa apei.
               Nu se scarifica iarna.

Secretele de meseriași:

               - înainte de scarificare e bine de a tunde iarba - ușurează procesul.

               - scarificarea e bine s-o faci în cel putin 2 sensuri - o eficiență ridicată.

               - e recomandat s-o faci dimineața - nu se deshidratează gazonul.

               - închide sistemul de irigat și/sau evită ziua cu riscuri de averse - scade riscul de îmbolnăvire

               - după ce strângi uscăturile poți tunde din nou - dă un aspect mai plăcut și ajută la curățarea uscăturilor.

               - peste 2 - 3 zile dai o stropire cu îngrășământ foliar - îl pune repede pe picioare.

               - execută operațiunea de scarificare pe cât posibil cu grebla de frunze - rănește mai puțin firul de iarbă.

               - după ce se scarifică peluza poți adăuga niște semințe drajonate de gazon -  pentru îndesirea gazonului.
               - uscăturile eliminate sunt foarte bune la compost.

                             

Studiile și experiența mea de peste 10 ani din domeniu sunt un bun argument să vă convingă.

ă

Aleea la pas

Acest tip de alee arată bine. Este practică și economică.
    O recomand în curțile mici unde nu are sens să ocupăm spațiul verde cu beton.
În plus această variantă este mult mai ieftină, poți economisi până la 50 - 70 % din costul inițial al unui pavaj.
     Este o metodă ușoară din punct de vedere al execuției.
În ceea ce privește durata lucrării, durata este foarte mică.
     E o alternativă foarte bună pentru curțile denivelate sau cu forme de relief.

La acest tip de pavaj  (alee la pas) trebuie să avem grijă ca plăcile să nu depășească nivelul solului cu mai mult de 0,5 cm.

Ce depășește acestă înălțime poate atinge lamele mașinii de tuns provocând daune substanțiale.

Dacă este sub nivelul solului, o să avem probleme atunci când plouă, datorită băltiri apei.

Singurul dezavantaj la acest tip de pavaj este faptul că, în timp, plăcile ajung acoperite complet de iarbă dacă, nu sunt tăiate marginile gazonului periodic.

Am făcut 45 de alei de acest tip. 

Construirea unui solar

     Pentru construirea unui solar nu este nevoie de autorizație de construcție. Legea îl considera "construcție provizorie".

Dacă veți face la solarul din folie fundație - vă trebuie să vă duceți la Primărie la Serviciu de Urbanism, să va faceți rost de autorizație de construcție. Deoarece devine seră.

      Un solar hobby îți crește producția cu 25 %. Un al doilea avantaj este faptul că produci timpuriu primăvara iar toamna poți menține culturile mai mult timp pe rod.

Locul ideal pentru un solar trebuie să fie unul însorit.

       O recomandare personală este ca terenul să fie mai înalt sau să ai un sistem de drenaj pe locul unde vrei să amplasezi construcția. Este un sistem bun de a preveni băltirea și inundațiile.

        Dacă nu aveți un sol luto-nisipos, puteți să amestecați în solul existent nisip, până ajungeți la textura dorită.

        Dacă tot sunteți nevoiți să faceți această operațiune puteți să adăugați turbă și gunoi de grajd.

Solarul de legume se amplasează în așa fel încât să beneficieze de cât mai multă lumină.

      Dacă este posibil să fie amplasat lângă o fântână, vă va fi de mare ajutor pentru irigarea viitoarelor culturi. Cu cât  pânza freatică este la o adâncime mare cu atât eliminăm riscu de băltire a apei.

     Când se face planul pentru construirea unui solar, (solar din lemn, din ppr sau țeavă de pvc) se ține cont de direcția vânturilor specifice zonei și de viteza lor. Trebuie să avem în vedere existența unei clădiri în apropiere care are ca scop atenuarea curenților de aer. Măsurile de siguranță care trebuiesc luate sunt: ancorarea pe toate laturile și îngroparea și fixarea marginilor laterale ale foliei.

 Am folosit cu succes un gard viu din thuja, ca paravan împotriva crivățului.

Alte măsuri de siguranță sunt: împletirea unor paravane din coceni, rogojini ori crengi uscate.

    Lungimea solarului de flori ori legume este un lucru esențial. Cu cât este mai lung cu atât este mai greu de aerisit. Iar lipsa aerului rece din solar și a curenților de aer scade producția. Lungimea optimă este intre 10 ml și 20 ml

 Nu se recomandă solare mai mici de 5 ml și mai mari de 50 ml.

Curenți de aer sunt buni la polenizarea plantelor, și la înlocuirea aerul umed din solar cu aer uscat.

Pentru o mai bună aerisire putem folosi ventilatoare.

Cea mai bună aerisire este aerisirea laterală.

     Înălțimea unui solar de gradină este importantă deoarece: volumul de aer în partea de sus a solarului asigură o temperatură constantă primăvara devreme și toamna târziu. Cu cât cantitatea de aer este mai mare cu atât, se va răci mai greu peste noapte și se va încălzi mai greu în timpul zilei. Înălțimea minimă este de 3 m.

Despre folie.

   Cu cât gradul de tratare UV este mai mare cu atât folia rezistă mai mult timp.

Dacă folia conține sau nu IR (Infrared Reflection), reține razele ultraviolete emise de pământul încins după ce soarele apune. Adică menține mai mult timp temperatură ridicată în solar, peste noapte.

   Gradul de transparența a foliei ajută la fotosinteza plantelor, ceea ce duce la o producție timpurie.

Gradul de difuzie, ajută ca lumina să fie uniformă.

Nu recomand să se dea cu var pe folia solarului, mai bine folosiți plasa de umbrire.

     Înainte să vă apucați de plantat în solar trebuie să faceți dezinfecția solului. Această etapă nu este obligatorie, dar din ce în ce mai mulți specialiști o recomandă. Personal am făcut dezinsecția solului din solari și sere doar de 10 ori.

Scopul acestei etape este de a prevenii transmiterea bolilor și a dăunătorilor de la o cultură la alta.

Produsele folosite: Basamid granule = insecticid, fungicid, erbicid și nematozi.

                            Nemathrim 10G = exterminarea nematozilor și a viermilor sârmă, acest produs nu este considerat fungicid ori erbicid.

                            Raisan 51 = combate ciupercile din sol, nematozii, insecte și buruienile.

    O metodă ecologică de dezinsecție a uneltelor și a ramelor din solar cât și a solului este: zeama bordeleză. După această stropire se  acoperă solul cu prelată și se așteaptă 10 - 15 zile. În aceste 15 zile trebuie să se sape de 2 - 3 ori pământul.

Echipa mea a realizat 38 astfel de construcții sub coordonarea și îndrumarea mea.